Meniu

Introducere

După Conciliul al II-lea din Vatican (1962-1965), Biserica Catolică a încercat să vină în întâmpinarea celorlalte religii şi confesiuni religioase printr-o atitudine tolerantă şi pacifică. În acest sens, după încheierea Conciliului, a fost eliminată din programa teologică apologetica, materie care avea ca scop combaterea greşelilor doctrinare şi a ereticilor. Această orientare originală a Bisericii a adus cu sine, pe de o parte, o admiraţie deosebită din partea celorlalte Biserici, iar, pe de alta, a permis noilor orientări religioase să penetreze în viaţa spirituală a multor comunităţi catolice, în special din America Latină.

Fenomenul pătrunderii sectelor în Biserica Catolică a apărut şi în România, mai ales după evenimentele din 1989. Nici Dieceza de Iaşi nu a rămas neatinsă de o astfel de influenţă. Confuzia politico-economico-socială care a pus stăpânire pe locuitorii României acum 20 de ani i-a dus pe mulţi catolici la pierderea convingerilor religioase. Ce poate fi mai rău pentru un catolic decât să nu-şi mai cunoască identitatea?

Confuzia religioasă în care ne zbatem astăzi este rezultatul slabei pregătiri culturale şi religioase pe care am primit-o de la înaintaşii noştri: fie că aceştia s-au implicat prea puţin în catehizarea copiilor şi a tinerilor, fie noile generaţii nu au fost receptive la mesajul pe care educatorii l-au transmis. A căuta prin istorie cui aparţine vina pentru această alterare a credinţei este un lucru fără sens, o pierdere de energie spirituală, care nu ajută la nimic. Dimpotrivă, a găsi un remediu, care poate să repună pe picioare comunităţile catolice, este cea mai lăudabilă atitudine a păstorilor noştri.

Leacul spiritual ce trebuie administrat Bisericii locale de Iaşi, pentru a o revigora, constă într-o reevanghelizare şi o recatehizare a tuturor membrilor ei. De altfel, acest remediu nu este o noutate. Primul episcop de Iaşi, Mons. Nicolae Iosif Camilli (1884-1894 şi 1904-1915), fiind întrebat de către parohul de Săbăoani, părintele Caietan Liverotti, ce măsuri ar trebui să ia pentru a-i determina pe enoriaşii săi să nu mai lipsească duminica de la sfânta Liturghie şi să nu mai meargă la adunările socialiştilor din Roman, a dat următorul răspuns: „Dogmă, dogmă şi iar dogmă, iar morala va veni de la sine”. Aşadar, morala se bazează pe dogmă, şi nu dogma se sprijină pe morală. Într-adevăr, morala fără credinţă este un simplu act uman, care nu-l conduce pe om la mântuire, dar dacă ea este fundamentată pe dogmă, capătă putere supranaturală şi deci mântuitoare. Tocmai această morală catolică trebuie reactivată în inimile noastre. Pentru a ajunge la o astfel de reuşită, este nevoie de o pregătire religioasă mai intensă, o redescoperire a adevărurilor de credinţă, deci de o reîmprospătare a învăţăturii catolice.

Lucrarea de faţă doreşte să fie un ghid catehetic pentru catolicii ce se simt în încurcătură atunci când trebuie să dea răspuns la unele întrebări primite din partea sectarilor, care invadează tot mai mult viaţa lor religioasă. Creştinul catolic poate răspunde oricărei acuzaţii printr-un verset biblic sau printr-un exemplu concret luat din Tradiţia Bisericii, mai ales din vieţile sfinţilor. Într-adevăr, de 2.000 de ani, Biserica Catolică se sprijină pe aceşti doi piloni şi niciodată nu a existat pericolul să nu găsească în aceştia răspunsul pe care trebuia să-l dea celor de o altă credinţă.

Această atitudine să fie oare un pas înapoi, adică o întoarcere la apologetică? Nicidecum, întrucât Biserica are datoria să păstreze intactă credinţa în Cristos. Oare păstorul care îşi păzeşte oiţele de lupi face apologetică? Mama care are grijă ca fiii săi să nu-şi facă prieteni răi face apologetică?

Prezenta lucrare nu-şi doreşte o întoarcere la apologetică, ci mai degrabă deschide o fereastră spre orizontul credinţei catolice. Dacă cineva nu-şi cunoaşte bine propria identitate religioasă, nu o poate apăra şi nici renega. Numai cine intră în profunzimea fiinţei lui Dumnezeu, prin ascultarea cuvântului şi participarea la sfintele sacramente poate pune în practică inspiraţiile Duhului Sfânt. Construindu-şi casa pe stânca învăţăturii apostolice, catolicii de astăzi pot să reziste la toate furtunile şi tornadele provocate de duşmanii credinţei în Cristos.

© Editura Sapientia, Str. Th. Văscăuţeanu 6, RO–700462-Iaşi, www.editurasapientia.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *