Meniu

Ce înseamnă a te consacra lui Dumnezeu în celibat

Fecioria pentru Împărăţia lui Dumnezeu: alegere care, de la început, a împodobit Biserica

Printre sfaturile evanghelice «este în primul rând acel dar preţios de har, făcut de Tatăl unora, de a se consacra numai lui Dumnezeu mai uşor, cu o inimă neîmpărţită, în feciorie sau celibat» (Lumen Gentium 42). Din primele timpuri, Biserica a acordat fecioarelor o recunoaştere specială. A trebuit să facă acest lucru, în parte, pentru că fata necăsătorită rămânea în casa părintească, fără un statut social precis, dar a voit mai ales să-i încurajeze pe creştini să le îngăduie fetelor să nu se căsătorească. Această alegere a fecioriei pentru Împărăţia lui Dumnezeu suscită totuşi persecuţii. Biserica cinsteşte fecioarele martire care, murind, au dat mărturie despre ataşamentul faţă de Mirele lor dumnezeiesc.

Sfântul Paul alege celibatul spre slujirea Evangheliei

Paul le explică creştinilor din Corint de ce a ales celibatul şi de ce ar vrea ca toţi oamenii să fie ca el. Dar «fiecare primeşte de la Dumnezeu un dar anume, unul pe acesta, altul pe celălalt» (1 Cor 7, 7). El ştie că vocaţia sa nu este a tuturor şi nu dă decât un sfat în această privinţă. Fecioria eliberează inima pentru o iubire neîmpărţită faţă de Domnul: «Femeia nemăritată şi fecioara se îngrijesc de cele ce sunt ale Domnului, ca să fie sfinte cu trupul şi cu sufletul» (1 Cor 7, 34). Acest ataşament faţă de Domnul este o mărturie semnificativă despre Împărăţie. Neavând sprijinul unui soţ sau al unei soţii, cei care au ales celibatul îşi exprimă speranţa în Domnul cel înviat din morţi.

Mulţime şi diversitate de chemări

Unii îşi exprimă ataşamentul faţă de Domnul într-o formă contemplativă. Plini de Duhul Sfânt, contemplativii păstrează Cuvântul în inima lor. Ei cântă laudele lui Dumnezeu şi tânguirea oamenilor, în comunitate, în «singurătatea» lor, sau chiar în mijlocul lumii. Însufleţiţi de acelaşi Duh, alţii caută să ducă o viaţă apostolică. Ei se îngrijesc de Trupul lui Cristos consacrându-se total fraţilor lor şi în special celor mai lipsiţi. Contemplarea Domnului şi iubirea de semeni se află în inima oricărei vieţi consacrate.

Se poate face vot de feciorie sau de celibat fie în particular, fie în public sub o formă aprobată de Biserică. Cel sau cea care se simte chemat(ă) la acest vot va cere ajutorul unui sfătuitor spiritual pentru a-şi discerne corect chemarea.

«Dacă vrei… vino, urmează-mă!» (Mt 19, 21)

Curăţia, sărăcia şi ascultarea sunt trei sfaturi evanghelice, trei semne ale aşteptării Împărăţiei lui Dumnezeu. Biserica Apostolilor a învăţat de la Cristos să fie săracă. Chemată să fie alături de El, ea n-a practicat numai sărăcia împărţirii avutului, în care toţi pun totul în comun (Fapte 2, 44), ci a învăţat şi să-l urmeze pe Cristos în dezlipirea de toate până la moartea pe cruce. Disponibilitatea de a fi sărac împreună cu Cristos cel sărac e semnul unei Biserici gata să-l urmeze pe Domnul ei în moarte având certitudinea că va învia şi ea împreună cu El. Dacă fecioria e semn de iubire a Bisericii faţă de Mirele ei, sărăcia e semn al adeziunii necondiţionate faţă de Răscumpărătorul ei.

Cristos a fost ascultător până la moarte; El n-a vrut să se facă voia sa, ci voia Tatălui. Şi în această privinţă, Biserica a voit ca unii membri ai ei să-i exprime dorinţa de a-l urma pe Fiul lui Dumnezeu. Cei care fac vot de ascultare află care este voinţa lui Dumnezeu cu privire la viaţa lor ascultând de Biserică. Ei exprimă în felul acesta faptul că Biserica e un dar gratuit al Tatălui şi că voinţa lui Dumnezeu e vrednică de a fi dorită: «Tatăl nostru,… facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ».

A fi «semn al lui Cristos care cheamă»

Cele trei sfaturi evanghelice ale sărăciei, curăţiei şi ascultării sunt semne ale Împărăţiei ce va să vină. Ele se adresează tuturor, dar unii au chemarea să le trăiască în mod radical, în formele variate de viaţă promovate de Biserică. Prin voturile lor, membrii acestor comunităţi arată cu câtă nerăbdare îl aşteaptă Biserica pe Domnul; ei exprimă în viaţa lor de fiecare zi rugăciunea întregii Biserici: «Vino, Doamne Isuse!» (Ap 22, 20).

Fecioria nu micşorează cu nimic demnitatea căsătoriei. Tot astfel sărăcia şi ascultarea. Călugării nu-i dispreţuiesc pe cei care au avuţii şi care îşi asumă răspunderi după voinţa Domnului. Însă, ştiind că trebuie să trăiască toţi «ca şi cum nu ar avea» (1 Cor 7, 30), ei iau acest cuvânt al Domnului într-un sens absolut. Renunţă la avutul lor şi la voinţa proprie. Nu le dispreţuiesc. Primesc harul de a renunţa la ele pentru a-l iubi pe Domnul cu o inimă total liberă.

Profesiunea călugărească şi consacrarea fecioarelor

Sfaturile evanghelice capătă o formă mai stabilă în viaţa călugărească. Într-o astfel de viaţă, credincioşii, laici sau preoţi, se leagă prin voturi sau prin alte angajamente să practice sfaturile în cadrul unei congregaţii şi conform unei anumite spiritualităţi.

Ritualurile profesiunii călugăreşti şi reînnoirii voturilor nu sunt sacramente. Ele se înrădăcinează în consacrarea de la botez şi asociază întreaga fiinţă a celui consacrat la jertfa euharistică.

Conciliul Vatican II a readus la loc de cinste tradiţionala consacrare a fecioarelor, care exista în Biserică de la începuturi. Ritualul solemn prin care Episcopul o constituie persoană consacrată pe cea care a hotărât să trăiască în feciorie comportă rugăciunea de consacrare şi impunerea mâinilor. Prin consacrarea de către Episcop, fecioara este semn al iubirii Bisericii faţă de Cristos, Mirele ei. Ea este şi semn al speranţei poporului lui Dumnezeu care aşteaptă întoarcerea Domnului.

Cum să-i ajutăm pe tineri să-şi afle chemarea?

Întreaga comunitate creştină trebuie, prin mărturia şi vitalitatea ei, să-i ajute pe tineri să perceapă chemarea Domnului şi să răspundă la ea.

«Din trei copii care se nasc – s-a observat în această privinţă – unul moare de foame: toată lumea ştie acest lucru. În schimb, ceea ce se ştie mai puţin e că, printre atâţia tineri care cresc, mulţi o iau pe un drum greşit, pentru că nimeni nu-i călăuzeşte» (G. Baroni).

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *