Meniu

«Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, aşa cum ne-a poruncit Domnul» (Dt 5, 16)

A cinsti

Porunca a patra se referă la respectul dintre generaţii: fără părinţii şi strămoşii noştri, noi nu am fi nimic.

Domnul cere copiilor şi adulţilor să-şi cinstească tatăl şi mama: a-i «cinsti» înseamnă a le acorda importanţa la care au dreptul. Această importanţă li se cuvine pentru iubirea şi munca lor, pentru devotamentul lor şi, pur şi simplu, pentru faptul că ne-au transmis viaţa, care vine de la Dumnezeu.

Apropiindu-se de vârsta adultă, tânărul îşi dobândeşte o anumită autonomie. În această evoluţie e natural să apară ciocniri şi conflicte. Drumul spre autonomie trece prin crize de creştere care-i fac pe părinţi şi pe copii să progreseze spre cunoaşterea reciprocă. Atunci când tinerii ajung la o adevărată autonomie şi pot răspunde în mod liber la vocaţia lor personală, autoritatea părinţilor îşi atinge împlinirea. În această evoluţie, autoritatea părinţilor scade, iar respectul tinerilor faţă de ei se adânceşte.

Autoritatea înainte de toate?

Autoritatea este în primul rând o slujire. Isus a spus: «Cel care porunceşte trebuie să fie ca unul care slujeşte.» (Lc 22, 26) Orice autoritate adevărată presupune atenţie reciprocă la ce are de spus celălalt: a celor mari, cu bogăţia experienţei lor, şi a tinerilor, cu privirea lor nouă asupra vieţii şi a societăţii. Această atenţie favorizează şi pregăteşte o împărţire treptată a responsabilităţilor.

Autoritatea părinţilor este atât a tatălui cât şi a mamei. Acest model familial are o implicaţie socială. Bărbaţi şi femei poartă împreună şi în mod solidar răspunderea pentru familie şi pentru omenire.

Respectul faţă de cei care respectă o autoritate în sânul unei tradiţii depăşeşte cadrul familiei. Un popor, o societate, o Biserică nu se pot desprinde de rădăcinile lor fără a-şi primejdui vitalitatea. A nu ţine seama decât de noutatea care produce şi a respinge aportul celor dinaintea noastră duce la sărăcire.

Tradiţia creştină transmite o întreagă experienţă de credinţă. Sub acţiunea Duhului, ea se exprimă în mod creator în învăţătură, în liturgie şi în morală. Rolul autorităţii este de a promova dinamismul şi bogăţia acestei tradiţii. De aceea vorbim de tradiţie vie.

Orice autoritate vine de la Dumnezeu

A exercita o autoritate înseamnă a promova viaţa şi adevărata libertate, individuală sau colectivă: această misiune îşi are izvorul în Dumnezeu. În Scriptură, Dumnezeu îi mustră pe cei care exercită autoritatea ca pe o putere absolută: aceştia refuză să se deschidă şi să se supună cuvântului şi acţiunii eliberatoare a lui Dumnezeu. De aceea, în anumite cazuri, «e mai bine să asculţi de Dumnezeu decât de oameni» (Fapte 5, 29).

Respectul faţă de părinţi şi faţă de cei care exercită o autoritate nu se întemeiază în primul rând pe capacităţile sau pe meritele lor personale, ci pe autoritatea părintească sau socială a acestora. Respectul reciproc comportă o dimensiune de iertare şi de împăcare. Copiii, tinerii şi orice persoană supusă unei autorităţi sunt chemaţi să se roage pentru părinţi şi pentru toţi aceia care exercită o răspundere în societate şi în Biserică. Într-adevăr, autoritatea şi pacea nu sunt numai rodul strădaniilor omeneşti. Ele sunt un dar al lui Dumnezeu.

Sfântul Paul ne adresează un îndemn foarte echilibrat: «Copii, ascultaţi de părinţii voştri, în Domnul.» «Iar voi, părinţilor, nu-i întărâtaţi pe copiii voştri», ci creşteţi-i luând pildă de la Domnul (Ef 6, 1-4).

Porunca e oare cu sens unic?

Astăzi suntem mai conştienţi că există situaţii care încordează relaţiile dintre părinţi şi copii, mai ales condiţiile de locuit, de muncă sau şomaj şi de sănătate (fizică, mentală şi morală). De aceea creştinul trebuie să lucreze şi la umanizarea condiţiilor de viaţă a tuturor familiilor.

«Dumnezeu să te păzească şi să te binecuvânteze»

Porunca a patra nu se referă numai la relaţia copiilor cu părinţii, ci şi la relaţia părinţilor cu copiii lor.

Părinţii constituie verigile unei lungi tradiţii religioase. Ei sunt primii «cateheţi» ai copiilor lor. Ei povestesc şi revelează istoria iubirii lui Dumnezeu, reuşitele şi eşecurile ei cu oamenii. Ei fac acest lucru fiind ceea ce sunt, pur şi simplu, adăugând şi cuvântul la fapte. Iubirea dintre părinţi este sufletul şi norma întregii lor acţiuni educative. Fără iubire, cea mai bună pedagogie nu poate da rezultate.

Fiecare copil îşi are individualitatea proprie; în lumina credinţei, părinţii vor sluji această viaţă nouă ajutând-o să devină în mod liber ea însăşi. Spaţiul de libertate adevărată

în care copiii trebuie să poată intra este spaţiul iubirii adevărate. Ferice de copiii care pot experimenta atotputernicia iubirii care, în pofida defectelor, veghează asupra lor! Ferice de copiii care au învăţat de la părinţi, ca un lucru firesc, arta de a-şi afla viaţa dăruind-o celorlalţi! Ferice de aceia care, încă din copilărie, au învăţat de la părinţii lor să-l iubească pe Cristos şi să-i asculte chemarea!

Respectul faţă de părinţi se extinde mai larg şi la bu-nici şi la toate persoanele în vârstă, mai ales la acelea care sunt părăsite de familia lor. A-i iubi înseamnă şi a crea condiţii de existenţă şi de integrare a acestor persoane în viaţa comunităţii omeneşti şi creştine.

Ce facem pentru viitorul familiei?

«Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăieşti mult pe pământ» (Ex 20, 12) «şi ca să fii fericit» (Dt 5, 16) Această dublă făgăduinţă a Domnului arată că e în joc fericirea societăţii şi a fiecăruia. «Viaţa lungă» sau vitalitatea unui popor depinde de climatul care domneşte în familii. Sfinţenia oricărei comunităţi, inclusiv a Bisericii, depinde de vitalitatea celei mai mici celule a societăţii şi a Bisericii, familia.

Nu toate familiile au aceleaşi şanse de reuşită. Multe sunt rănite de diferite încercări (moarte, boală îndelungată, despărţire, pierderea locului de muncă…). E aşadar important să crească solidaritatea în interiorul familiei precum şi solidaritatea dintre familii.

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *