Meniu

Cred într-unul Domn, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu unul-născut…

Cine este Isus Cristos? O întrebare actuală

Creştinii de toate tendinţele manifestă astăzi un interes reînnoit pentru Isus Cristos. Pornind de la experienţa lor personală şi de la angajările lor atât de diverse, îşi pun întrebarea: «Cine este El de fapt? Care îi este rolul în istorie?» Acest interes nu se limitează la lumea creştină: evrei şi musulmani, atei şi agnostici se îndreaptă şi ei, cu interes sau curiozitate, spre figura lui Isus.

O întrebare la mai multe nivele

Suntem atât de obişnuiţi să auzim expresia «Isus Cristos» încât nu ne dăm, poate, seama că fiecare din titluri: Cristos, Fiu, Domn îl desemnează pe Isus la nivele succesive de înţelegere şi de credinţă. Cum au parcurs ucenicii şi primii creştini acest lung drum de credinţă?

«Isus», un nume curent

«Isus» este un nume curent în Israel şi înseamnă «Dumnezeu mântuieşte». Născut într-o modestă familie evreiască, Isus din Nazaret este locuitorul unui sătuc din Galileea din care oamenii se întrebau pe atunci dacă poate ieşi ceva bun.

Cine este oare omul acesta care are puterea de a ierta păcatele?

Faţă de acest om şi de mărturia lui excepţională, oamenii din vremea lui s-au situat fie de partea sa, fie împotrivă. Mulţi l-au admirat, iar unii l-au urmat. L-au recunoscut pe Acela care nu numai că vestea Împărăţia şi îi vindeca pe bolnavi, dar ierta şi păcatele. Or, numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Cine este aşadar omul acesta? Ucenicii sunt martorii comportării lui Isus faţă de Lege şi Templu. Ei descoperă relaţia lui deosebită cu Dumnezeu, căruia El îi spune familiar Abba, adică «Tată» sau, mai degrabă, «Tăticule!».

Isus nu numai că vesteşte venirea Împărăţiei, dar şi dă de înţeles că Împărăţia lui Dumnezeu este deja prezentă. Deşi nu spune în mod explicit că e Dumnezeu, mărturia şi comportarea sa sugerează «misterul» persoanei sale. Ucenicii ajung astfel să se întrebe tot mai profund cu privire la identitatea lui: «Cine este acesta?» (Mc 4, 41).

După moartea şi învierea lui Isus şi în urma apariţiilor pascale, ucenicii, descumpăniţi de condamnarea la moarte a Învăţătorului lor, descoperă că El e viu: Dumnezeu l-a înviat. În El viaţa triumfă asupra morţii. În lumina acestei experienţe şi a făgăduinţelor Vechiului Testament, ei ajung atunci să-şi amintească de tot ce le-a împărtăşit Isus de la începutul vieţii sale publice. Mai ales prin darul Duhului Sfânt de la Rusalii, Apostolii înţeleg în ce măsură Dumnezeu s-a manifestat în Isus cu toată puterea sa de mântuire. «În numele lui Isus», ei au predicat şi au săvârşit minuni, au botezat şi au iertat păcatele.

«Din Maria s-a născut Isus căruia i se zice Cristos» (Mt 1, 16).

Cristos este un cuvânt grecesc care înseamnă «cel ce a primit ungerea»; el corespunde termenului evreiesc de Mesia. Dând acest titlu lui Isus, ucenicii au recunoscut în El pe Cel vestit de Scripturi: El este Unsul lui Dumnezeu. Tatăl, nu oamenii, l-a consacrat ca Mântuitor revărsând asupră-i Duhul său.

Isus este Cristos, Mesia. Nu mai aşteptăm altul şi nu recunoaştem pe altul ca atare. Unul singur ne poate mântui, Isus Cristos: aceasta este credinţa noastră.

Se poate spune despre creştin că e un alt Cristos?

Prin Botez şi prin Mir, orice creştin a primit ungerea şi participă la însăşi viaţa lui Cristos. De aceea, încă din primele timpuri ale Bisericii, cei botezaţi au fost numiţi «cristoşi»: ei sunt unşi cu «untdelemnul veseliei» ca să ducă Vestea cea Bună săracilor. Dumnezeu este acela care îi consacră şi îi trimite.

Când ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele lui Cristos, formăm cu El un singur trup. «Astfel – li se spunea noilor botezaţi – devenim "purtători de Cristos", căci Trupul şi Sângele lui s-au revărsat în mădularele noastre».

«Nu este decât un singur Domn, Isus Cristos» (1 Cor 8, 6).

Domn este acela care dispune de toate. Israel îl numeşte astfel pe Dumnezeul său, căci Iahve este acela care a creat poporul şi a creat toate. El este Stăpânul universului şi al tuturor popoarelor: în faţa puterilor politice şi a idolilor, Iahve este singurul Domn.

Primii creştini îl numesc pe Isus, mort şi înviat, «Domnul»: ei recunosc în El însăşi suveranitatea lui Dumnezeu. Isus este izvor de viaţă. Murind, El ne-a dăruit viaţa sa dumnezeiască. Şi-a pus «toţi duşmanii sub picioare»: răul, suferinţa şi moartea.

Noi proclamăm că Isus este «singurul Domn», singurul care are dreptul la ascultarea noastră în credinţă, căci El s-a făcut Slujitorul tuturor. «De aceea Dumnezeu l-a înălţat… ca toată limba să dea mărturie că Isus Cristos este Domn» (Fil 2, 9-11).

«Fiul unul-născut al lui Dumnezeu»

Proclamând că Isus este Domn, afirmăm dumnezeirea lui. Dumnezeu s-a manifestat în firea omenească a lui Cristos. Isus Cristos se prezintă ca «Fiul», căci Dumnezeu este Tatăl său cu titlu deosebit şi îi împărtăşeşte tot ce are. Dezvăluindu-l pe Tatăl său, Isus şi-a dezvăluit identitatea de Fiu (In 5, 19-30). Dumnezeu are un singur Fiu, ceea ce înseamnă că în El şi-a pus toată iubirea. El posedă firea dumnezeiască a Tatălui şi a Duhului Sfânt: «Dumnezeu din Dumnezeu… Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu creat, de o fiinţă cu Tatăl» (Crezul). Prin Botez suntem şi noi, de pe acum, fii «adoptivi» ai lui Dumnezeu, căci ne împărtăşim din firea sa dumnezeiască.

«Lumină din lumină»

Lumina e simbolul fericirii, al bucuriei şi al vieţii. Ea vine de la Dumnezeu: Isus este «Lumină din lumină». Dumnezeu nu constituie o ameninţare şi nici o stavilă pentru om. Dimpotrivă, El dă viaţă. Isus este lumina cea adevărată: el duce luptă împotriva întunericului şi orice om botezat este chemat să părăsească faptele întunericului pentru a trăi în lumină, adevăr şi dreptate.

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *