Meniu

Cred într-unul Dumnezeu

Care este Dumnezeul în care credem?

Creştinii nu sunt singurii care cred în Dumnezeu. Milioane de oameni în lume îşi pun încrederea în Dumnezeu. Multe sunt căile ce ne duc spre Dumnezeu: de exemplu reflecţia asupra naturii, asupra iubirii şi asupra conştiinţei umane. A admite existenţa lui Dumnezeu este un act raţional, dar deloc obligatoriu. Şi alte căi duc la Dumnezeu, pentru că ele refac în om chipul Creatorului său. E vorba de căile iubirii şi devotamentului. Există oameni drepţi şi cinstiţi care nu împărtăşesc credinţa noastră. Ei nu sunt departe de Dumnezeul în care credem. Într-adevăr, credinţa în Dumnezeu nu se limitează la admiterea existenţei lui: cel credincios îşi ia riscul de a-şi zidi întreaga viaţă pe El. După o astfel de convertire, viaţa nu mai rămâne cea dinainte, ci primeşte un nou sens, ia o altă orientare morală, e însufleţită de o speranţă nouă.

Dar cine este Dumnezeu pentru noi, creştinii? Dumnezeul în care credem este Sfânta Treime, un singur Dumnezeu, Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Prin Fiul, devenit om, am învăţat să-i spunem lui Dumnezeu «Tată». Pentru noi, creştinii, Dumnezeu vorbeşte şi acţionează în istoria noastră: El este Dumnezeu cu noi.

Cum îl cunoaştem pe Dumnezeu?

Înainte ca omul să-l caute pe Dumnezeu, Dumnezeu l-a căutat pe om. Biblia ni-l înfăţişează ca pe Acela care a vorbit inimii primului bărbat şi a primei femei. A făcut legământ cu Noe şi cu tovarăşii săi din arcă; şi-a ales un popor în Abraham, Isaac, Iacob şi cei doisprezece Patriarhi; s-a descoperit lui Moise în rugul aprins şi a încheiat legământ cu poporul său pe muntele Sinai; a grăit prin proroci. S-a făcut om în Isus, care a devenit «în toate asemenea nouă afară de păcat» şi a reînnoit legământul prin jertfirea vieţii sale.

«A-l căuta pe Dumnezeu înseamnă a-l afla»…

Dumnezeu nu numai că s-a făcut cunoscut în Isus Cristos, dar ni l-a dat şi pe Duhul său. Prin El putem recunoaşte în Isus pe Fiul lui Dumnezeu. Într-adevăr, «Nimeni nu poate spune "Isus este Domnul" decât prin Duhul Sfânt» (1 Cor 12, 3).

…«a-l afla pe Dumnezeu înseamnă a-l căuta» (Sfântul Augustin).

Dumnezeu rămâne totuşi dincolo de orice cunoaştere. El trebuie să fie mereu descoperit în adoraţie ca Acela care este iubire. Sfântul Augustin spunea: «Mare eşti Tu, Doamne şi nesfârşit de vrednic de laudă… Ne-ai făcut pentru tine şi neliniştită e inima noastră până ce nu se odihneşte în tine.» A-l cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a intra tot mai mult într-o atitudine de recunoştinţă faţă de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfânt.

«Aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră» (1 Tes 4, 3)

În fiecare zi, la Liturghie, cântăm: «Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul!» Această aclamaţie o reia pe cea auzită de profetul Isaia în momentul chemării lui (Is 6, 3). Noi o adresăm Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, unicului Dumnezeu.

Dumnezeu singur este sfânt. Sfinţenia lui străluceşte şi se comunică îngerilor, profeţilor, poporului. Poporul lui Dumnezeu e sfânt pentru că Dumnezeu a stabilit o comuniune de viaţă cu el.

Într-o lume în care suntem ispitiţi să-l trecem pe Dumnezeu sub tăcere, Cristos ne îndeamnă să ne rugăm Tatălui ca să se «sfinţească» Numele său, adică să fie recunoscut de toţi oamenii (Mt 6, 9).

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *