Meniu

Drumul fericirilor

Fericiţi cei săraci şi cei care plâng. Chiar aşa să fie?

Să gustăm încă de pe pământ fericirea lumii viitoare: iată ce ne propune Domnul. Fericirile inaugurează Cuvântarea de pe munte (Mt 5, 1-12). Ele schiţează caracteristicile iubirii în care trăieşte noua comunitate. Sunt semnul unei vieţi creştine autentice.

Isus răstoarnă valorile

Cei săraci în bunuri şi cu inima sunt fericiţi pentru că se bazează pe Providenţă şi pe har mai mult decât pe resursele şi pe capacităţile lor personale. Împărăţia cerurilor le aparţine deja!

Smeriţi cu inima şi conştienţi de nevrednicia lor, cei blânzi sunt fericiţi; pentru că sunt răbdători şi buni, «vor moşteni pământul».

Fericiţi cei ce plâng din cauza asupririi şi a nedreptăţii; fericiţi şi cei care-şi plâng păcatul, căci lacrimile căinţei le vor da bucuria spirituală a fiilor pierduţi şi regăsiţi. «Vor fi mângâiaţi».

Cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate sunt fericiţi să corespundă la voinţa lui Dumnezeu şi să promoveze dreptatea în jurul lor. «Ei se vor sătura».

Fericiţi cei milostivi, cei care ştiu să ierte: eliberaţi de duhul răzbunării şi de orice răutate, «vor afla îndurare».

Fericiţi cei curaţi cu inima, cei lipsiţi de răutate până în adâncul fiinţei lor, căci ei deosebesc limpede binele de rău: «îl vor vedea pe Dumnezeu».

Fericiţi cei care seamănă pacea în jurul lor: săraci, smeriţi, blânzi, însetaţi de dreptate şi curaţi cu inima, «ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu».

Fericiţi cei prigoniţi pentru Cristos, căci răsplata lor va fi mare în ceruri! A se lepăda de Cristos este păcatul cel mai dramatic. A suferi pentru Cristos este cea mai frumoasă mărturie de fidelitate şi de iubire pe care o fiinţă umană o poate oferi Domnului care a murit pentru ea.

Unde-şi găseşte bucuria cel care iubeşte?

Darurile Duhului sunt pline de rod. Ele se înmulţesc ca talanţii din parabolă (Mt 25, 14-30) când se află în mâini bune; ele zidesc împărăţia lui Dumnezeu.

Spre deosebire de realităţile care trec, credinţa, speranţa şi iubirea rămân: ele ne introduc în comunitatea definitivă. Însufleţit de spiritul Fericirilor, sfântul Paul îşi exprimă bucuria:

«Iubirea e îndelung răbdătoare,
iubirea e dornică să facă binele,
iubirea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte,
ea nu se poartă cu necuviinţă,
nu caută ale sale, nu se mânie,
răul primit nu-l ia în seamă,
nu se bucură de nedreptate,
ci se bucură de adevăr.
Toate le iartă, toate le crede,
toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Iubirea nu piere niciodată!» (1 Cor 13, 4-8).

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *