Meniu

Mirul

Creştinul cere să fie confirmat în credinţa botezului său…

Dacă botezul pune accentul în primul rând pe iertarea păcatelor şi pe înfierea divină, mirul – confirmarea – manifestă mai ales darul Duhului Sfânt şi integrarea celui botezat în Biserica misionară.

A cere mirul este un act de curaj, căci Duhul călăuzeşte şi suflă unde vrea: cel confirmat va trebui să-l vestească pe Domnul şi să iasă din umbră spre a fi lumină «ce luminează tuturor celor din casă». «Voi sunteţi lumina lumii, spune Domnul. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe înălţime» (Mt 5, 14).

Nu l-am primit deja pe Duhul Sfânt la botez?

Încă de la botez, creştinul îl primeşte pe Duhul Sfânt, care este la originea vieţii celei noi. Dar manifestarea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului său se fac progresiv.

Isus s-a născut de la Duhul Sfânt; din prima clipă a vieţii a trăit sub călăuzirea lui; însă în pragul vieţii publice, Duhul Sfânt a coborât asupră-i pentru a-i autentifica misiunea.

Biserica s-a născut de la Duhul pe care Isus i l-a împărtăşit prin moartea şi învierea sa, ca să facă din ea un popor nou; încă din seara de Paşti, ea s-a umplut de acest Duh (In 20, 22). Însă în dimineaţa Rusaliilor, Duhul a însufleţit-o cu tărie şi cu dinamism misionar spre a-şi duce mărturia de credinţă pe tot pământul şi în toate timpurile…

Astfel putem spune că, dacă Paştele Domnului e într-un fel botezul Bisericii, Rusaliile sunt confirmarea, miruirea ei. Paştele creştinului este botezul său, iar mirul reînnoieşte pentru el, prin slujirea episcopului, darul Rusaliilor.

Apostolii se rugau şi îşi puneau mâinile peste credincioşi…

Faptele Apostolilor ne relatează că Duhul Sfânt, dăruit Bisericii din Ierusalim, a fost împărtăşit de Apostoli credincioşilor botezaţi din Samaria:

«Aflând că Samaria primise cuvântul lui Dumnezeu, Apostolii care erau la Ierusalim i-au trimis acolo pe Petru şi pe Ioan. Sosind acolo, aceştia s-au rugat pentru samariteni ca să primească şi ei pe Duhul Sfânt. Căci Duhul nu coborâse încă peste nici unul dintre ei; ei primiseră doar botezul în numele Domnului Isus. Petru şi Ioan au început aşadar să-şi pună mâinile peste ei şi samaritenii primeau pe Duhul Sfânt.» (Fapte 8, 14-17).

Această mărturie e importantă ca să ne dăm seama ce este sacramentul mirului. Rugăciunea de invocare prin care se cere venirea Duhului («epicleza») şi darul Duhului prin impunerea mâinilor episcopului pun în lumină legătura acestui sacrament cu evenimentul Rusaliilor şi cu Apostolii.

Cum trebuie înţeles mirul în drumul de credinţă al creştinului?

În primele secole ale Bisericii, mirul se administra imediat după botez; el confirma integrarea creştinului în comunitatea bisericească şi îl pregătea pentru Euharistie: ordinea de celebrare a acestor trei sacramente a rămas aceeaşi în iniţierea sacramentală a adulţilor precum şi în tradiţia Bisericii Orientale. De-a lungul istoriei şi în funcţie de regiuni, această ordine a cunoscut variaţii. În apus, botezul, dat de preot, şi mirul, rezervat episcopului (sau unui preot delegat special de către acesta) au ajuns să fie disociate în timp, din motive practice. Nu rămân însă mai puţin legate între ele prin semnificaţie. De aceea, la începutul celebrării, episcopul îi invită pe cei care urmează să primească mirul să-şi reînnoiască făgăduinţele de la botez, iar Euharistia, în cursul celebrării căreia se administrează mirul, subliniază unitatea celor trei sacramente ale iniţierii creştine.

Ce înseamnă a fi miruit în poporul lui Dumnezeu

Candidaţii la primirea sfântului mir se pregătesc să-şi reînnoiască făgăduinţele de la botez în cursul unei catehizări realizate de comunitate. În această perioadă pregătitoare, în grupuri şi cu cateheţii, au învăţat să trăiască în Biserică. La «profesiunea de credinţă» îşi însuşesc credinţa Bisericii, în care au fost botezaţi şi pe care părinţii şi comunitatea le-au transmis-o. Sunt din nou însoţiţi de un naş sau de o naşă; e bine ca aceştia să fie cei de la botez. Întreaga comunitate a credincioşilor îi înconjoară, adunată pentru acest eveniment eminamente eclezial.

«Dumnezeule preabun, revarsă asupra lor pe Duhul tău Sfânt»

Impunerea mâinilor este un gest bogat în semnificaţii. El înseamnă în acelaşi timp luare în posesie, investitură şi binecuvântare.

Împreună cu preoţii care îl înconjoară, Episcopul îşi pune mâinile peste toţi candidaţii la mir: acest gest colectiv subliniază unitatea dintre preoţi şi Episcop în funcţia care i-a consacrat spre slujirea Duhului. Episcopul, singur, rosteşte rugăciunea de invocare pentru ca Duhul, care se odihnea asupra lui Isus, să se reverse cu îmbelşugare asupra candidaţilor: Duh de înţelepciune şi de înţelegere, Duh de sfat şi de tărie; Duh de ştiinţă şi de pietate filială, Duh de adorare.

Ce semnifică ritul esenţial al mirului?

Această primă impunere a mâinilor asupra tuturor candidaţilor e urmată de impunerea mâinilor Episcopului asupra fiecărui candidat în parte, în momentul în care Episcopul îi unge fruntea cu sfânta crismă, rostind cuvintele:

«N., primeşte pecetea darului Duhului Sfânt»

Ungerea este gestul esenţial care îl uneşte pe cel botezat cu Cristos, căci cuvintele «Cristos» şi «creştin» înseamnă «uns». În poporul lui Israel, gestul ungerii cuiva era o consacrare ce semnifica o misiune de profet, de rege sau de preot, pentru care cel consacrat primea Duhul Domnului.

Insesizabil, pătrunzător şi întăritor, untdelemnul simbolizează pe Duhul Sfânt. Sfânta crismă este untdelemnul parfumat consacrat de episcop. Buna sa mireasmă, pe care fiecare e chemat să o răspândească, simbolizează bucuria de a trăi în Duhul Domnului. Cu acest untdelemn sfânt, episcopul face pe fruntea fiecărui candidat semnul crucii.

Prin ungere şi prin cuvântul ce o însoţeşte, cel botezat primeşte un semn de neşters: «pecetea» Duhului: «Voi aţi primit în voi pecetea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu», spunea apostolul Paul (Ef 4, 30­). Într-adevăr, mirul pecetluieşte legământul de la botez.

Suntem pecetluiţi de fidelitatea lui Dumnezeu

Asemenea botezului şi sacramentului preoţiei, mirul este un rit de consacrare ce-i conferă creştinului misiunea lui Cristos: spre a o putea îndeplini, Dumnezeu îi dă o putere permanentă, căci El nu cheamă pe nimeni în slujba sa pentru ca mai apoi să-l părăsească. De aceea Biserica spune că aceste sacramente lasă o pecete de neşters. Nu pot fi primite decât o singură dată.

«Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat să trăiţi în unire cu Fiul său…» (1 Cor 1, 9).

«Dacă noi suntem necredincioşi, El rămâne credincios, căci nu se poate renega pe sine însuşi» (2 Tim 2, 13).

Ce misiune primeşte cel miruit?

Într-o zi Isus a intrat în sinagoga din Nazaret şi a citit lectura care i-a fost înfăţişată. În profeţia lui Isaia, El şi-a recunoscut şi şi-a vestit propria misiune, care este de acum şi a noastră:

«Duhul Domnului este peste mine,
pentru că Domnul m-a uns
şi m-a trimis să duc Vestea cea Bună săracilor,
să vestesc prinşilor în război eliberarea
şi celor orbi vederea,
să-i izbăvesc pe cei asupriţi
şi să vestesc un an de bunăvoinţă a Domnului»
(Lc 4, 18-19).

Cel miruit este de acum membru deplin al poporului lui Dumnezeu, «popor de preoţi», «comunitate sacerdotală». Această preoţie e comună tuturor celor botezaţi: ea se înrădăcinează în botez şi în mir şi se exprimă în cei care primesc sacramentele, se roagă şi aduc mulţumire, care dau mărturia unei vieţi sfinte şi a unei carităţi efective. Într-adevăr, dacă suntem membrii unui Popor de preoţi, laicii – adică membrii acestui Popor – trebuie să ia parte activă la misiunea întregii Biserici. Este una din caracteristicile apostolatului laicilor în lume.

Există o vârstă anume pentru primirea sacramentului Mirului?

Biserica catolică doreşte ca sacramentul mirului să fie administrat la «vârsta priceperii», la fel ca şi împărtăşania euharistică. Aceasta înseamnă că tânărul care este capabil să-şi interiorizeze iubirea în aşa măsură încât să o poată oferi poate începe catehizarea pregătitoare pentru mir. Când îşi va reînnoi făgăduinţele de la botez, va putea să discearnă răul de care se leapădă şi să-şi mărturisească credinţa în Dumnezeu care îl iubeşte.

Când vine acest timp, cei botezaţi sunt apţi de a primi acest sacrament şi pot să-l ceară. Prin părţile noastre, mirul li se administrează de regulă pe la vârsta de 10-14 ani. Părinţii şi comunitatea parohială trebuie să-i ajute să-şi îndeplinească misiunea de creştini miruiţi. Această mărturie a unor tineri reînsufleţeşte credinţa părinţilor şi a întregii comunităţi.

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *