Meniu

Păcatul şi reconcilierea

«Vă lepădaţi de Satana, de toate faptele lui şi de toate ispitele lui?»

Când un convertit primeşte botezul, nu e dator să-şi mărturisească amănunţit păcatele, dar el trebuie să renunţe, în mod global şi radical, la tot ce constituie păcat în viaţa sa. Botezat în Cristos, el este mort păcatului şi renaşte la viaţa cea nouă. «Născut din Dumnezeu, el nu mai păcătuieşte» (1 In 5, 18). Păcatul este o revenire la viaţa «omului celui vechi», viaţă fără credinţă şi fără legea lui Cristos. Cel care trăieşte astfel trebuie să se convertească din nou şi să se reconcilieze prin sacramentul Pocăinţei, care este ca un al doilea botez.

Pentru cel care trăieşte fără să aibă legea, păcatul nu are nume. Când vine legea lui Cristos prin botez, păcatul primeşte un nume şi creştinul îşi mărturiseşte păcatul spovedindu-l Bisericii.

Putem fi recunoscuţi ca ucenici ai Domnului?

Porunca lui Cristos este nouă pentru că Isus ne cere să edificăm Biserica, adică să construim comunitatea ucenici-lor pe iubirea reciprocă dintre fraţi şi surori în credinţă. Comunitatea trebuie să fie semn al lui Cristos:

«Iubiţi-vă unii pe alţii
după cum v-am iubit Eu pe voi.
Dacă vă iubiţi unii pe alţii
vă vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei.»
(In 13, 34-35)

Acolo unde credincioşii îşi arată o iubire autentică şi străluceşte în ei însăşi dragostea lui Cristos, toţi îi pot recunoaşte ca ucenici ai Domnului. Acolo unde comunitatea creştină agonizează şi unde iubirea Bisericii se răceşte, nimeni nu-i mai poate recunoaşte pe ucenicii Domnului.

Iubirea nu e mai importantă decât Biserica?

Când nesocotim această poruncă nouă, îl respingem şi pe Cel care ne-a dat-o. Prin aceasta respingem toată Legea: nu-l mai iubim pe Domnul din toată inima, din tot sufletul şi din tot cugetul şi nici pe aproapele ca pe noi înşine. Nu ne mai iubim între creştini aşa cum ne-a iubit Domnul. Această profundă lipsă de respect faţă de comunitatea creştină se află la rădăcina tuturor celorlalte păcate.

Cum să ne convertim?

Ne închipuim prea uşor că a te converti înseamnă numai a nu mai comite un anume păcat. Aceasta ar semăna numai cu restabilirea unui echilibru în noi înşine şi cu o întoarcere la stăpânirea de sine. A te converti înseamnă înainte de toate a te întoarce spre aceia pe care i-ai părăsit: comunitatea creştină şi, prin ea, Dumnezeu şi toţi fraţii.

De aceea e bine să recurgem la sacramentul Împăcării. Dacă am păcătuit grav, suntem datori să ne spovedim preotului, care îl reprezintă pe Domnul şi reprezintă de asemenea comunitatea creştină. Dispreţul faţă de sacramentul Împăcării e semnul că nu iubim destul Biserica. Iubirea faţă de acest sacrament arată că avem preocuparea de a construi comunitatea creştină.

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *