Meniu

Poruncile izvorăsc din viaţă

Totul se schimbă! Există vreo constantă în morală?

Moise spunea despre preceptele Legii că vor stârni admiraţia celorlalte popoare datorită înţelepciunii pe care o conţin (Dt 4, 6). Exprima astfel speranţa, pe care şi astăzi o au atât evreii cât şi creştinii, că poruncile încredinţate de Dumnezeu Poporului său ar putea într-o zi atrage şi alte popoare.

Tradiţia creştină a ajuns să vorbească despre ele ca despre «Legea naturală», deoarece noi credem că orice om îşi poate recunoaşte în ele dorinţa de a trăi într-un mod vrednic de om. Aceste porunci nu ne sunt impuse din afară; ele dezvăluie exigenţele oricărei vieţi omeneşti.

Cuvinte de viaţă!

Poruncile dau viaţă (Dt 30, 16) celui care le pune în practică şi făuresc unitatea poporului lui Dumnezeu care se străduieşte să le păzească. Pentru ca o comunitate umană să supravieţuiască, ea trebuie să aibă grijă ca nu cumva să cadă pradă unor false valori, unei sexualităţi golite de sensul ei, unei nedreptăţi care-l dispreţuieşte pe om. De asemenea Biserica n-ar putea supravieţui dacă în ea Dumnezeu n-ar fi recunoscut, dacă sexualitatea n-ar fi trăită în mod corect şi dacă săracii nu ar afla Vestea cea Bună.

Întrucât cele zece porunci ne sunt oarecum dăruite împreună cu viaţa, ele sunt prin natura lor imuabile, valabile pretutindeni şi în toate timpurile.

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *