Meniu

S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioara şi s-a făcut om

De ce Isus nu a fost zămislit ca toţi oamenii?

Isus este un dar al lui Dumnezeu, un dar neasemuit. Născut din Fecioara Maria, El s-a zămislit de la Duhul Sfânt. Iată miezul Veştii celei Bune exprimate în primele pagini ale Evangheliilor lui Matei şi Luca. Pornind de la ele, Biserica mărturiseşte fecioria Mariei: faptul că Isus s-a născut din ea deşi ea nu a cunoscut bărbat (Lc 1, 34).

Acest lucru e mai mult decât un semn al faptului că «nimic nu-i este cu neputinţă lui Dumnezeu» (Lc 1, 37). Zămislirea feciorelnică spune înainte de toate cine este fiul făgăduinţei. Ea ne introduce în miezul misterului persoanei lui Cristos.

«S-a întrupat din Maria Fecioara»: de ce se formulează astfel?

În Isus, Dumnezeu a luat trupul nostru. În evreieşte, cuvântul «trup», «carne», desemnează întreaga persoană privită în fragilitatea sa. Plăsmuit în sânul mamei sale, Isus s-a născut gol. Maria şi Iosif şi-au iubit micuţul care plângea. În El, Dumnezeu a luat ochii unui copil şi cu picioruşele lui a trebuit să înveţe să meargă în pas cu oamenii. De la Maria a învăţat să vorbească, de la Iosif a învăţat meserie. «Cristos a trecut prin toate vârstele omului şi astfel le-a redat tuturor oamenilor comuniunea cu Dumnezeu» (sfântul Irineu). A cunoscut foamea, ispita, suferinţa, părăsirea. A fost în toate asemenea nouă, afară de păcat.

Maria spune «Da!»

Evanghelia ne-o prezintă pe Maria ca Mama Fiului lui Dumnezeu. Toată copilăria lui Isus s-a desfăşurat în umbra mamei sale. Când Dumnezeu i se adresează Mariei, El aşteaptă un «da» care este al omenirii întregi. Dar dacă Maria poate spune «da», ea nu o poate face decât datorită lui Dumnezeu; acest răspuns îşi are izvorul în acel «da» spus de Cristos Tatălui său. De aceea Biserica întreagă, în rugăciune, îşi însuşeşte răspunsul Mariei către Dumnezeu: «Fie mie după cuvântul tău».

De ce a fost ferită Maria de păcatul originar?

Disponibilitatea fără rezerve a Mariei nu a fost posibilă decât prin iubirea prevenitoare a lui Dumnezeu. Inima ei e liberă de păcatul originar, lipsită de orice complicitate cu păcatul, de orice întoarcere spre sine. În aceasta, Maria a fost mântuită de Cel care a murit pentru ea, în vreme ce ea i-a dat viaţă. Dintotdeauna, Dumnezeu a ales-o pe Maria ca să fie mama Fiului său şi de aceea este «plină de har»: Iubirea lui Dumnezeu a învăluit-o din clipa zămislirii şi a ferit-o de orice păcat. Acesta este misterul pe care îl celebrăm cu bucurie la 8 decembrie, în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri.

«Izvor curat, Fecioară Marie…»

Când vorbim de puritatea Mariei – de zămislirea ei neprihănită – nu evocăm, aşa cum mulţi o cred, actul prin care Maria a fost zămislită de părinţii ei, nici zămislirea feciorelnică a lui Isus. Este vorba de absenţa păcatului originar încă din prima clipă a existenţei ei, de puritatea orientării ei totale spre Dumnezeu. Acest har este un dar făcut Mariei de Tatăl.

Bucură-te, Marie
cea plină de har;
Domnul este cu tine;
binecuvântată eşti tu între femei
şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.
Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi, păcătoşii,
acum şi în ceasul morţii noastre.
Amin.

«Magnificat!»

Maria nu este nimic prin ea însăşi, căci datorează totul harului dumnezeiesc. De aceea cântă Biserica în «Magnificat» minunile pe care le-a făcut Domnul pentru ea. Biserica îşi recunoaşte chemarea în Maria, cea dintâi care a crezut în Isus şi l-a primit de la Dumnezeu. Ea recunoaşte în Maria pe «Noua Evă», prima credincioasă care a cules rodul Răscumpărării.

Măreşte sufletul meu pe Domnul
şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
că a privit la umilinţa slujitoarei sale
şi iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic
şi sfânt e numele lui
şi mila lui, din neam în neam,
spre cei ce se tem de El.
A arătat puterea braţului său,
risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor;
i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri
şi a înălţat pe cei smeriţi;
pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale.
Primit-a pe Israel, slujitorul său,
aducându-şi aminte de îndurarea sa,
precum a grăit către părinţii noştri,
lui Abraham şi seminţiei lui în veac.

«Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu»

Că Maria e mama lui Isus din Nazaret e lucru de înţeles. Dar ca o femeie să fie «Maica lui Dumnezeu», iată ceva ce ne depăşeşte! Pentru primii creştini, Isus nu este un om care să se fi făcut fiu al lui Dumnezeu; El e Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om. Astfel Cristos este Dumnezeu deplin şi om deplin, fără amestecare şi fără despărţire. Maria e Mama sa: Mamă a lui Dumnezeu şi mamă a omului Isus. Celebrăm acest mister la opt zile după Crăciun, în ziua de Anul Nou, în sărbătoarea «Sfintei Maria Născătoarea de Dumnezeu».

Maria este în inima Bisericii

Maria nu este deasupra Bisericii. Ea este în Biserică prima răscumpărată. Comunitatea creştină îşi contemplă în ea propriul mister.

Maria şi Biserica se aseamănă. După cum în Maria fecioria şi maternitatea sunt indisolubil unite, acest lucru este valabil şi pentru Biserică. Maria zămisleşte pe Fiul Tatălui, prin credinţă şi prin Duhul Sfânt. Biserica îi naşte la viaţa dumnezeiască pe fiii adoptivi ai Tatălui, prin puritatea propovăduirii sale şi prin Botez.

Maria este Mama noastră, căci Cristos, pe cruce, i-a dat-o sfântului Ioan şi, prin el, tuturor ucenicilor: «Iată mama ta.» – «Femeie, iată fiul tău» (In 19, 25-27).

Întreg poporul lui Dumnezeu se îndreaptă spre Maria

Evlavia faţă de Maria trebuie să se elibereze de clişeele care au făcut din ea o femeie «între cer şi pământ» sau o umilă fată pasivă şi supusă, model al unei religiozităţi alienante. Maria reflectă, dimpotrivă, speranţa şi aspiraţiile oamenilor din vremurile noastre.

Astfel, fecioria ei nu este o negare a valorilor căsătoriei, iar «da»-ul ei este o alegere plină de curaj.

Femeie locuită de Duhul Sfânt, Fecioara nu se teme să proclame că Dumnezeu îi înalţă pe cei smeriţi şi asupriţi şi îi dă jos de pe tron pe cei puternici. Ea ocupă primul loc printre cei săraci: a fost o femeie tare, care a cunoscut sărăcia, suferinţa, fuga şi exilul. Creştinii care, în spirit evanghelic, vor să-şi asume forţele de eliberare care acţionează în om şi în societate se îndreaptă spre Maria.

În maternitatea ei, Maria nu s-a concentrat doar asupra Fiului ei unic. La picioarele crucii, iubirea ei capătă o dimensiune universală.

Pretutindeni în lume se înalţă salutarea îngerească: «Bucură-te, Marie, cea plină de har». «Îngerul Domnului», pelerinajele, rozariile şi milioanele de lumânări aprinse rostesc lauda unanimă a popoarelor. Aşa cum o exprimă icoanele, Maria ni-l arată pe Cristos, ne arată Calea.

Îngerul Domnului a vestit Mariei
şi ea a zămislit de la Duhul Sfânt.
      Bucură-te, Marie…
Iată slujitoarea Domnului;
fie mie după cuvântul tău!
      Bucură-te, Marie…
Şi Cuvântul s-a făcut trup
şi a locuit între noi.
      Bucură-te, Marie…

Roagă-te pentru noi, sfântă Născătoare de Dumnezeu
ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Cristos.
Să ne rugăm:
Te rugăm, Doamne, să reverşi harul tău
asupra sufletelor noastre
pentru ca noi, care am cunoscut prin vestirea îngerului
întruparea lui Isus Cristos, Fiul tău,
să ajungem, prin patima şi crucea lui,
la slava învierii.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

«Tot ce vă va spune El, faceţi» (In 2, 5).

«În Cana Galileii este arătat numai un aspect concret al sărăciei umane, în aparenţă mărunt şi de mică importanţă ("Nu mai au vin"). Însă el are valoare simbolică: ieşirea în întâmpinarea nevoilor omului… Maria se întrepune între Fiul său şi oameni în realitatea lipsurilor, nevoilor şi suferinţelor lor… Ea mijloceşte pentru oameni.

Rozariul este meditarea Evangheliei împreună cu Maria, pentru a-l urma pe Cristos şi a-i sluji pe oameni» (Ioan Paul al II-lea).

Rozariul

Misterele de bucurie
Bunavestire.
Vizita Mariei la Elisabeta.
Naşterea lui Isus la Betleem.
Prezentarea lui Isus în templu.
Regăsirea lui Isus în templu.

Misterele de durere
Agonia lui Isus în grădina Măslinilor.
Biciuirea lui Isus.
Încoronarea cu spini.
Purtarea crucii.
Răstignirea şi moartea lui Isus.

Misterele de slavă
Învierea lui Isus.
Înălţarea lui Isus la cer.
Trimiterea Duhului Sfânt.
Ridicarea Mariei cu trupul şi sufletul la cer.
Încoronarea Mariei în cer.

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *