Meniu

«Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti»…

Isus ne cheamă să trăim legea în spiritul Evangheliei. El ne îndeamnă să acţionăm «în taină» când e vorba de pomană, de rugăciune şi de post: dacă acţionăm în taină şi nu pentru a fi văzuţi de oameni, e semn că în toată purtarea noastră Dumnezeu este acela pe care îl căutăm şi îl iubim:

«Tu, însă, când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca pomana ta să fie într-ascuns; iar Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. Tu, însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; iar Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când postiţi, nu fiţi trişti, ca făţarnicii; postiţi numai în văzul Tatălui vostru, care este în ascuns; şi Tatăl vostru, care vede în ascuns, vă va răsplăti» (Mt 6, 3. 6. 16. 18).

Să fim adevăraţi şi luminoşi

Îndemnul lui Isus la dărnicie, la rugăciune şi la post ne situează de la bun început într-o triplă relaţie: cu ceilalţi, cu Dumnezeu şi cu noi înşine. Discreţia, ca atitudine a inimii, nu ne împiedică în nici un fel să fim pe faţă fiinţe solidare, oameni de rugăciune şi oameni cumpătaţi în folosirea bunurilor acestei vieţi.

Calitatea de creştin implică o mărturie: «Voi sunteţi sarea pământului şi lumina lumii», ne spune Isus. «Lumina voastră să strălucească înaintea oamenilor». Dar adaugă: «pentru ca, văzând faptele voastre bune, să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri» (Mt 5, 13-16). Aşadar, mărturia noastră nu are sens dacă urmăreşte propria noastră glorie. Chiar dacă nu suntem recunoscuţi în faţa oamenilor din cauza credinţei şi a purtării noastre, faptul că Dumnezeu ne vede în ascuns ne dă bucurie şi seninătate. Mai mult, spune Isus, «Fericiţi veţi fi dacă vă vor batjocori şi vă vor prigoni şi vor zice tot răul minţind împotriva voastră, pentru mine. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci mare va fi răsplata voastră în ceruri» (Mt 5, 11-12). Conştiinţa că Dumnezeu ne priveşte cu iubire şi că aceasta este de ajuns ne eliberează de nevoia de a fi văzuţi şi de orice spirit de concurenţă.

«Domnul se uită la inima omului» (1 Sam 16, 7)

Prin expresia «Tatăl vede în ascuns» înţelegem că El vede toate. Privirea lui Dumnezeu nu are nimic neliniştitor decât pentru acela care vrea cu disperare să i se sustragă. După ce a rupt relaţia cu Dumnezeu, Adam a fost cuprins de frică şi s-a ascuns (Gen 3, 9). Dar Dumnezeu ne priveşte aşa cum un medic priveşte un bolnav, ca să-l ajute. Astfel, când Petru l-a renegat pe Isus, «Domnul s-a întors şi l-a privit ţintă» (Lc 22, 61)… «Doamne, Tu toate le ştii, Tu ştii că te iubesc», spune Petru (In 21, 17).

Tatăl observă şi cel mai mic gest de solidaritate faţă de cei săraci. El ne ascultă cu atenţie rugăciunea abia îngânată, ne sprijină şi ne încurajează cel mai mic efort de a «posti» şi de a renunţa pentru a rămâne oameni liberi şi pentru a primi de la El libertatea interioară.

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *