Meniu

Iertarea păcatelor

Este profund semnificativ faptul că Crezul Apostolilor afirmă credinţa noastră în iertarea păcatelor imediat după ce a mărturisit credinţa noastră în Sfânta Biserică Catolică. Aceste două mistere sunt legate între ele. Isus înviat le-a spus discipolilor Săi: "Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele Lui spre iertarea păcatelor la toate popoarele. Începând din Ierusalim, voi veţi fi martorii acestor lucruri" (Luca 24,46-48). Ce le-a spus Mântuitorul de fapt? Nu numai că Evanghelia va fi predicată tuturor naţiunilor, ci şi că păcatele le vor fi iertate celor care se căiesc.

Elementul-cheie în acest articol al Crezului este acela că Biserica fondată de Cristos are puterea reală de a ierta păcatele în Numele Lui. Prin urmare, noi credem nu numai că Dumnezeu este milostiv şi că El îi iartă pe cei care se căiesc de greşelile lor. Noi credem că Isus a încredinţat Bisericii Sale participarea la puterea Sa divină de a şterge vina şi pedeapsa pentru păcate, la fel cum a făcut El Însuşi în timpul activităţii Sale publice în Palestina. Această afirmaţie stă în inima creştinismului catolic. Noi credem că acelaşi Isus care i-a spus paraliticului: "Încrede-te, fiule! Păcatele îţi sunt iertate", şi femeii păcătoase în casa lui Simon fariseul: "Păcatele ţi-au fost iertate" (Matei 9,2; Luca 7,48), îşi continuă misiunea de vindecare a sufletelor prin Biserica pe care a fondat-o.

Ceea ce se proclamă aici nu este numai milostivirea lui Dumnezeu, ci şi faptul că El este cel care literalmente iartă păcatele prin intermediul Bisericii aici, pe pământ. Astfel, păcatele sunt şterse prin Sacramentul Botezului, aşa cum s-a întâmplat în Duminica Rusaliilor. Iar păcatele făcute după Botez sunt şterse prin ceea ce Biserica numeşte "puterea cheilor". Nu toţi creştinii au această putere, ci numai aceia care au fost hirotoniţi preoţi. Acesta este modul în care Biserica a înţeles dintotdeauna cuvintele lui Cristos din seara Duminicii Paştelui, când le-a spus apostolilor: "Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20,22-23).

Afirmând că nimeni altul în afară de Dumnezeu nu poate ierta păcatele, fariseii au protestat atunci când Isus i-a spus paraliticului care fusese coborât prin acoperiş în faţa Lui: "Fiule, îţi sunt iertate păcatele" (Marcu 2,5). Dar Dumnezeu poate împărtăşi această putere fiinţelor omeneşti. Biserica are credinţa că participă la această putere divină de a ierta păcatele. Acesta este cel mai mare dar pe care Cristos cel milostiv l-a lăsat moştenire unei lumii păcătoase până la sfârşitul timpului.



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *