Meniu

Mărturisirea de bază a credinţei

Crezul Apostolic este la origini mărturisirea de credinţă pe care o rosteau cei care se converteau la creştinism, înainte de a fi botezaţi. Ca formulă de credinţă, o regăsim în esenţă, dar nu neapărat şi în cuvinte, chiar din timpul celor 12 apostoli. Crezul Apostolic, conformându-se cuvintelor lui Isus: „Cine va crede şi va fi botezat se va mântui” (Marcu 16,16), reprezenta condiţia prealabilă pentru a fi botezat. Numai cei care credeau puteau fi botezaţi. Chiar şi atunci când, în Biserica primară, erau botezaţi copiii, cineva trebuia să rostească pentru ei această mărturisire de credinţă.

Din momentul în care Crezul Apostolic a fost pentru prima dată exprimat, au apărut numeroase alte formulări, care au fost aprobate şi folosite în Biserică. Această formă a Crezului rămâne însă cea mai răspândită profesiune de credinţă în lume. Pentru cel care doreşte să vorbească despre creştinism, nu există alt punct de plecare decât credinţa creştină. „Credinţa noastră”, ni se spune, „este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd” (Evrei 11,1).

Crezul Apostolic afirmă ceea ce trebuie să accepte despre cuvântul lui Dumnezeu, adică despre credinţă, oricine se numeşte creştin. Trei sunt adevărurile fundamentale pe care le afirmăm în Crezul Apostolic:

  • Lumea nu a existat dintotdeauna, ci a fost creată de Dumnezeu, care există din eternitate.

  • Dumnezeu s-a făcut om în persoana lui Isus Cristos, care s-a născut din Fecioara Maria, a murit pe cruce şi a înviat din morţi şi care se va întoarce în ziua de pe urmă să îi judece pe cei vii şi pe cei morţi.
  • Cristos l-a trimis pe Duhul Său cel Sfânt, care este sufletul Bisericii întemeiate de Cristos, iar prin Biserică noi primim toate harurile de care avem nevoie ca să ajungem la viaţa cea veşnică, pentru care am fost creaţi.

Trebuie să subliniem că credinţa în aceste adevăruri revelate reprezintă baza creştinismului. Nu putem spera decât în ceea ce ştim că este adevărat; credinţa ne oferă garanţia că speranţa noastră nu este zadarnică. Nu putem iubi decât ceea ce ştim că este bun; credinţa ne asigură că Dumnezeu este atât de bun încât trebuie să îl iubim cu toată inima şi cu tot sufletul nostru.



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *