Meniu

Cele de pe urmă ale omului în general – moartea

  1. Cele de pe urmă ale omului sunt moartea, Judecata, raiul şi iadul.
  2. Este bine să ne gândim la lucrurile de pe urmă; căci acest gând ne îndepărtează de păcat şi ne aduce ardoare în servirea lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne spune astfel: "Amintiţi-vă de lucrurile de pe urmă şi nu veţi păcătui niciodată. "

Moartea

  1. Moartea este separarea sufletului de trup şi trecerea timpului în eternitate.
  2. Prin păcatul primilor noştri părinţi, a intrat moartea în lume: "Dacă veţi mânca din rodul pomului care este în mijlocul Paradisului, le-a spus Dumnezeu lui Adam şi Evei, veţi muri de moarte". Ei nu au ascultat de Dumnezeu şi, urmând sfaturile perfide ale diavolului, au mâncat din fructul interzis. Dumnezeu i-a alungat din Paradis, iar ei şi descendenţii lor au ajuns supuşi mizeriilor vieţii şi morţii.
  3. Este deci sigur că noi vom muri toţi ca pedeapsă pentru păcatul primului nostru tată "Hotărârea este luată, spune Sfântul Pavel, toţi oamenii vor muri odată."
  4. Vom muri când va crede Dumnezeu de cuviinţă, moartea noastră este sigură dar nu ştim nici ziua, nici ora.
  5. Dumnezeu a vrut ca ora morţii noastre să nu ne fie cunoscută, pentru ca noi să ne pregătim pentru aceasta fără încetare, deoarece fiecare zi poate fi ultima din viaţa noastră.
  6. Trebuie să ne pregătim pentru moarte printr-o viaţă cu adevărat creştină şi prin primirea sacramentelor.
  7. Nu trebuie să aştepţi boala pentru a te pregăti să mori cum se cuvine. A aştepta acest moment înseamnă a acţiona ca un smintit şi a-ţi risca mântuirea veşnică. Este ceea ce face bogatul cel rău, despre care ne vorbeşte Evanghelia în parabola următoare:
    Cineva din mulţime îi zise: Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă cu mine moştenirea. Dar El îi răspunse: Omule, cine sunt Eu să vă judec sau să vă fac împărţeala? Apoi le zise: Luaţi seama şi vă feriţi de orice lăcomie, căci şi dacă cineva este bogat, viaţa lui nu stă în cele ce le are. Şi le povesti o parabolă: Unui om bogat îi rodi bine câmpul. Atunci el cugetă în sinea lui: Ce mă fac, deoarece nu am unde să adun recolta? Apoi îşi zise: Voi face astfel: voi dărâma grânarele ce le am şi voi clădi altele, mai încăpătoare, iar acolo voi aduna tot grâul şi bunurile mele. După aceea îmi voi zice: ţi-ai pus bunuri destule deoparte, pe mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi te desfată. Dar Dumnezeu îi zise: Nebun ce eşti! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul. Cui va rămâne ceea ce ai agonisit? Aşa se întâmplă cu acela care adună comori, dar nu este bogat în faţa lui Dumnezeu. (Lc 12, 13-12)

Explicaţia Tabloului

  1. Acest tablou ne înfăţişează moartea; el ne arată că este util să te gândeşti la moarte, pentru a ne pătrunde de deşertăciunea lucrurilor de pe pământ şi pentru a ne ataşa doar de bunurile celeilalte vieţi.
  2. În mijlocul tabloului vedem pe Francisc de Borgia, gentilom la curtea lui Carol Quintul şi, în faţa lui, trupul neînsufleţit al împărătesei Izabela. După moartea acesteia, Francisc a fost însărcinat să-i ducă trupul la Granada, unde trebuia să fie înmormântat. Când convoiul a intrat în oraş, a fost deschis sicriul, conform obiceiului, pentru ca Francisc să jure că trupul care se vedea era cel al împărătesei, dar chipul acesteia era atât de desfigurat, încât era de nerecunoscut; cadavrul, de altfel, emana un miros atât de infect, încât nimeni nu-l putea suporta. Puternic impresionat de acest spectacol hidos, Francisc a luat hotărârea să renunţe la lume şi la vanităţile sale; mai târziu, el L-a urmat pe Isus şi a devenit un mare sfânt.
  3. În partea de sus a tabloului vedem un bărbat şi o femeie, plini de sănătate, care se privesc în oglindă. Deasupra capului lor se poate citi cuvântul: Astăzi, iar deasupra morţii care le apare în oglindă se poate citi: Mâine. Acest contrast între starea unui om sănătos şi cea în care va cădea după moarte trebuie să ne facă să preferăm bunurile sufletului, care vor dura veşnic, bunurilor materiale, pe care moartea ni le va lua.
  4. Partea de jos a tabloului reprezintă un cimitir semănat cu cruci, monumente funerare, înscrisuri funerare; mormintele deschise lasă să se vadă scheletele.
 

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *