Meniu

Art VIII: … Şi întru Spiritul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul

care de la Tatăl şi de la Fiul purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, care a grăit prin profeţi.

  1. Spiritul Sfânt este a treia Persoană din Preasfânta Treime, care purcede de la Tatăl şi de la Fiul.
  2. Spiritul Sfânt este Dumnezeu; Biserica a definit acest adevăr cerând ca Spiritul Sfânt să fie adorat împreună cu Tatăl şi cu Fiul.
  3. Acest adevăr este revelat şi în Biblie, care acordă Spiritului Sfânt numele de Dumnezeu; când sfântul Apostol Petru pedepseşte pe Anania şi Safira pentru că au minţit pe Spiritul Sfânt spune: "Voi nu aţi minţit nişte oameni, ci aţi minţit pe Dumnezeu".
  4. Că Spiritul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul ne învaţă cuvintele domnului Isus Hristos: "când Mângâietorul va fi venit, acest Spirit al adevărului, care purcede de la Tatăl şi pe care-L voi trimite din partea Tatălui, va da mărturie despre Mine".
  5. Spiritul Sfânt este egal cu Tatăl şi cu Fiul, având natură divină ca şi Ei, El este atotputernic, veşnic, de o perfecţiune, o mărire şi înţelepciune infinite.
  6. În mod obişnuit, Îl numim pe Spiritul Sfânt: 1) Harul lui Dumnezeu, pentru că El este darul cel mai preţios pe care Dumnezeu Tatăl l-a făcut oamenilor; 2) Mângâietor, pentru că aduce pace şi mângâiere în sufletele întristate ale oamenilor; 3) Spirit de rugăciune, pentru că El ne ajută să ne rugăm bine.
  7. Spiritul Sfânt este numit Sfânt pentru că El este sfânt prin natura Sa, fiind cel care ne sfinţeşte pe noi, oamenii.
  8. Sfinţenia Spiritului Sfânt diferă de sfinţenia sfinţilor pe care îi cinstim prin aceea că 1) Spiritul Sfânt este sfânt prin sine însuşi, adică prin natura Sa divină, în timp ce sfinţii pe care-i onorăm au devenit sfinţi graţie lui Dumnezeu; 2) Spiritul Sfânt este infinit sfânt în timp ce sfinţii pe care-i cinstim sunt sfinţi într-o anumită măsură.
  9. Spiritul Sfânt a coborât de mai multe ori pe pământ în mod vizibil: aşa a coborât în formă de porumbel Domnului Isus Hristos cu ocazia Botezului; şi deasupra Apostolilor, în formă de limbi de foc, în a cincizecea zi după Înviere, la Rusalii.
  10. În ziua de Rusalii, spune Sfânta Scriptură: "se auzi dintr-odată un zgomot de vânt puternic care venea din cer şi care umplu toată casa unde se aflau adunaţi Apostolii; în acelaşi moment se văzură cum apar nişte limbi de foc deasupra capului fiecăruia; atunci toţi au fost umpluţi de Spiritul Sfânt şi începură să vorbească în diferite limbi".
  11. Apostolii, după ce au primit pe Spiritul Sfânt, au mers să predice Evanghelia în toată lumea şi la toate popoarele.
  12. Înainte de predicarea Apostolilor, popoarele pământului – cu excepţia poporului evreu -, se închinau la creaturi, idoli şi cinsteau mai mulţi Dumnezei (erau politeişti).
  13. Predicarea Apostolilor a avut ca efect convertirea multor evrei şi păgâni, care au primit religia creştină.
  14. Religia creştină nu s-a răspândit fără greutăţi şi opoziţie: ea a fost combătută şi persecutată timp de trei sute de ani, şi milioane de creştini au suferit tot felul de torturi, suferinţe şi moarte pentru numele lui Isus Hristos.
  15. Nimicirea falselor religii, care dominau cea mai mare parte a lumii, este cea mai mare minune pe care Spiritul Sfânt a făcut-o prin Apostoli, şi chiar numai această minune este o dovadă despre divinitatea religiei creştine.
  16. Spiritul Sfânt ni se dă şi nouă într-o formă nevăzută prin harurile pe care le răspândeşte în sufletele oamenilor pentru a le sfinţi.
  17. Spiritul Sfânt rămâne El însuşi în noi câtă vreme suntem în starea harului sfinţitor (adică fără păcate de moarte); pentru aceasta spune Sfântul Pavel că noi suntem temple ale Spiritului Sfânt.
  18. Spiritul Sfânt conduce Biserica, dându-i forţa de a rezista duşmanilor săi şi ferindu-o de orice greşeală în învăţătura ei.
  19. Spiritul Sfânt dă Bisericii toate darurile necesare pentru menţinerea ei precum şi darul minunilor şi al profeţiilor.
  20. Noi, oamenii, trebuie (şi avem mare folos) să ne rugăm des Spiritului Sfânt, căci, fără ajutorul Lui, nu putem face nimic potrivit pentru fericirea veşnică şi mântuirea noastră.
  21. Şi trebuie şi se cuvine să evităm alungarea Spiritului Sfânt din sufletele noastre prin păcate de moarte sau să-L supărăm prin păcate uşoare.

Explicaţia Tabloului

  1. Imaginile din acest tablou reprezintă cenacolul unde Apostolii şi ucenicii aşteptau venirea Spiritului Sfânt, rugându-se cu Preacurata Fecioară Maria şi cu alte femei sfinte.
 

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *