Meniu

Art. VI (continuare): … şade de-a dreapta Tatălui…

  1. Simbolul Credinţei ne spune că Isus Hristos stă (este aşezat) pentru a ne face să înţelegem că El se odihneşte şi se bucură în cer de o fericire care nu va avea sfârşit.
  2. Isus Hristos stă sus în cer precum un rege pe tronul său şi asemenea judecătorului în tribunal. În această dublă calitate El exercită puterea legislativă şi judecătorească de care vorbea pe pământ când spunea – înainte de a părăsi această lume – "toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pământ".
  3. Isus Hristos – adaugă Simbolul Credinţei – stă la dreapta lui Dumnezeu Tatăl; aceasta nu înseamnă că Dumnezeu are mână dreaptă şi mână stângă, ci având în vedere că dreapta este locul cel mai de cinste, aceste cuvinte vor să spună că Isus Hristos este egal cu Dumnezeu Tatăl ca Dumnezeu, iar ca Om este înălţat deasupra tuturor făpturilor.
  4. Deşi noi oamenii datorăm Răscumpărarea şi Mântuirea noastră jertfei de pe cruce (suferinţelor lui Isus Hristos) ale cărui merite au deschis poarta raiului celor drepţi, Înălţarea la cer a Domnului (şi cu trupul) nu este doar un model pus în faţa ochilor noştri pentru a ne învăţa să ne înălţăm gândurile cu spiritul nostru către cer, ci mai mult, această înălţare spirituală ne dă şi forţa divină ca să ajungem la acest scop. Aceste gânduri completează meritele credinţei noastre, întăresc speranţa noastră şi înalţă la cer iubirea sufletului nostru.
  5. Gândul la Înălţarea Domnului la cer duce la împlinirea meritelor credinţei noastre, căci credinţa are ca obiect lucruri care nu se văd şi care nu sunt deloc la îndemâna raţiunii omeneşti. Dacă Mântuitorul nu ne-ar fi părăsit, credinţa noastră ar fi pierdut merite, pentru că însuşi Domnul Hristos numea fericiţi pe cei care au crezut fără să vadă.
  6. Acest lucru nu face decât să întărească speranţa în sufletele noastre şi credinţa că Isus Hristos, şi ca Om, S-a înălţat la cer, aşezând natura omenească la dreapta lui Dumnezeu Tatăl; astfel avem un motiv mai puternic să sperăm că noi, care suntem membrele trupului Său mistic, într-o zi ne vom urca şi ne vom uni cu Capul nostru – cum ne asigură chiar Mântuitorul prin cuvintele: "Pe cei pe care Mi i-ai dat Eu vreau să fie acolo unde sunt şi Eu, şi ei să fie cu Mine".
  7. Unul dintre cele mai mari avantaje pe care ni le mai aduce (această şedere a Domnului în cer) este şi acela de a avea îndreptată spre cer iubirea sufletului nostru şi de a o avea înflăcărată de căldura Spiritului Divin. Se spune cu multă dreptate că acolo unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră. Dacă Isus Hristos ar fi continuat să rămână cu noi pe pământ, noi am fi pus toate preocupările noastre în a-L cunoaşte şi de a ne bucura de prezenţa Lui; atunci nu am fi apreciat în El decât omul, care ne-a copleşit cu binefacerile Sale şi nu am fi avut faţă de El decât o afecţiune obişnuită.
  8. Prin Înălţarea Mântuitorului cu trupul la cer, El a spiritualizat iubirea noastră şi, cum nu-L mai putem atinge decât prin contemplaţie, din cauza absenţei Sale fizice, noi am fost prin aceasta ajutaţi să-L adorăm şi să-L iubim ca pe un Dumnezeu. Acest lucru ne învaţă şi exemplul Apostolilor: care, atâta timp cât Mântuitorul a fost cu ei, păreau că nu au pentru El decât un sentiment omenesc. De altfel chiar mărturisirea Mântuitorului confirmă aceasta când ne spune: "este bine pentru voi ca Eu să mă duc la Tatăl". Într-adevăr, această iubire imperfectă, cu care Apostolii L-au iubit câtă vreme au trăit împreună, avea nevoie să fie perfecţionată cu iubire divină – prin coborârea Spiritului Sfânt, cum adaugă Isus: "dacă Eu nu mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi".
  9. Înălţarea la cer a Domnului a fost începutul unei noi dezvoltări, aici pe pământ, pentru Biserică – casa adevărată a lui Isus Hristos – a cărei conducere a fost încredinţată Spiritului Sfânt. Până atunci, pentru a-L reprezenta în faţa oamenilor, El pusese la conducerea acestei Biserici, ca prim păstor şi preot suprem, pe Petru, principele Apostolilor, dar începând cu acest moment, în afară de Apostoli, este Isus cel ce a făcut pe unii profeţi, pe alţii evanghelişti iar pe alţii păstori şi doctori (Sfântul Pavel, Epistola către Efeseni IV 11-12). După înălţarea la cer, Isus a continuat de acolo să împartă pentru toţi Harurile de care aveau nevoie, căci sfântul Pavel ne mai spune că harul este dat fiecăruia dintre noi după măsura darului lui Isus Hristos.

Explicaţia Tabloului

  1. Tabloul alăturat reprezintă Preasfânta Treime: Isus Hristos e aşezat pe tron, la dreapta Tatălui, iar Spiritul Sfânt străluceşte peste Ei; tronul este înconjurat de îngeri şi sfinţi, purtat de o mulţime de spirite cereşti. Tatăl ţine în mână sceptrul de suveran, Fiul are alături crucea mântuitoare şi amândoi susţin lumea creată de Tatăl, mântuită de Fiul şi sfinţită de Spiritul Sfânt.
 

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *