Meniu

Art. IV (continuare): … şi s-a îngropat…

  1. Isus Hristos, fiind mort, a coborât cu sufletul în lumea morţilor şi a rămas acolo câtă vreme corpul Său a fost în mormânt, persoana lui Hristos fiind în acelaşi timp în lumea morţilor şi în mormânt. Ceea ce nu trebuie să pară straniu, deoarece, chiar dacă sufletul lui Hristos a fost separat de corpul Său, totuşi divinitatea a rămas unită tot timpul sufletului şi corpului Său.
  2. Prin sintagma lumea morţilor trebuie înţelese acele locuri ascunse unde sunt ţinute prizoniere sufletele care nu au primit încă fericirea veşnică. În acest sens foloseşte Scriptura acest cuvânt în mai multe locuri. Astfel că Sf. Pavel spune: "că în numele lui Isus, tot genunchiul să se plece, în cer, pe pământ şi în iad. "
  3. Aceste locuri, definite cu ajutorul sintagmei lumea morţilor, nu sunt toate asemănătoare. Căci există unul care este ca o întunecată şi înfricoşătoare închisoare, unde sufletele damnaţilor sunt continuu chinuite de demoni cu un foc care nu se mai stinge. Acest loc se numeşte gheena, prăpastia, sau mai exact iadul.
  4. Există un altul, care este focul purgatoriului, unde sufletele celor care sunt morţi în har, după ce sunt chinuite aici pentru un anumit timp, sunt complet purificate de ceea ce îi împiedică să intre în Patria eternă "unde nimic murdar nu poate intra".
  5. Al treilea din aceste locuri este numit limb. Este locul unde sufletele sfinţilor au fost primite înainte de venirea Domnului Nostru Isus Hristos şi unde ele au rămas în odihnă fără nici un simţământ de durere, în speranţa mântuirii lor. Acestea sunt de fapt sufletele sfinţilor care aşteptau pe Mântuitorul în sânul lui Avraam, şi pe care Domnul Nostru Isus le-a răscumpărat prin coborârea Sa în lumea morţilor.
  6. Căci nu trebuie să ne imaginăm că Isus Hristos ar fi coborât în aceste locuri doar pentru că El a făcut să strălucească aici efectele puterii Sale, ci trebuie să credem ferm că sufletul Său a coborât efectiv şi că s-a făcut realmente prezent acolo, precum este spus în cuvintele lui David: "Nu vei lăsa sufletul meu în iad. "
  7. Această coborâre a lui Isus în lumea morţilor nu a diminuat cu nimic puterea şi maiestatea Sa, iar întunecimea acestor locuri nu a umbrit cu nimic strălucirea gloriei Sale. Dimpotrivă, El a lăsat să se vadă prin aceasta că nu doar tot ce se revelase despre sfinţenia Sa era adevărat, dar şi faptul că El era Fiul lui Dumnezeu, cum o demonstrase mai înainte prin atâtea minuni.
  8. Aceasta o vom înţelege mai bine dacă vom compara motivele ce L-au făcut pe Isus Hristos să coboare în aceste locuri şi motivele care i-au obligat pe ceilalţi oameni să meargă acolo. Căci oamenii toţi au coborât aici ca şi captivi, în timp ce Isus Hristos a coborât precum cel care, "fiind singur liber între cei morţi" şi singurul victorios, a mers acolo pentru a-i zdrobi pe diavolii care îi reţineau aici pe oameni strâns legaţi, din cauza păcatului strămoşesc.
  9. El a coborât nu doar să-i răpească diavolului trupurile celor închişi aici, eliberând din această captivitate pe Sfinţii Părinţi şi pe restul lui Israel, care era reţinut aici, ci şi pentru a-i aduce în triumf cu Sine în cer, ceea ce a şi făcut într-o manieră admirabilă şi plină de glorie. Căci prezenţa Sa a răspândit o lumină foarte puternică în aceste locuri unde erau aceşti fericiţi captivi; le-a umplut inimile lor de o bucurie inimaginabilă, încântându-i de fericirea supremă care este vederea la faţă a lui Dumnezeu; astfel, ceea ce promisese Domnul nostru tâlharului convertit prin cuvintele: "Astăzi vei fi cu mine în Rai", era pe deplin împlinit.

Explicaţia Tabloului

  1. Acest tablou reprezintă sufletul lui Isus apărând sufletelor captive din limb. În prim-plan vedem pe Adam şi pe Eva, în genunchi; apoi, în stânga, pe Avraam, ridicând o spadă asupra lui Isac; Iacob cu un toiag în mână; David cu lira sa etc. În dreapta, Moise în faţa unor raze de lumină; Aaron cu toiagul său; Sf. Iosif, ţinând un trandafir etc.
  2. Domnul Nostru rămâne cu ei până la Învierea Sa.
  3. În partea de jos a tabloului se vede iadul, unde ard demonii şi cei osândiţi: Domnul Nostru nu a coborât în această Vale a plângerii, nici în purgator, dar i-a făcut totuşi pe osândiţi să-I cunoască divinitatea şi le-a dat speranţa gloriei sufletelor din purgator.
 

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *