Meniu

Virtuţile teologale (dumnezeieşti)

  1. Virtutea este o stare obişnuită a sufletului care ne împinge să facem binele şi să evităm răul.
  2. Se numesc virtuţi naturale cele care ne îndeamnă să facem binele din motive care izvorăsc din raţiune. De exemplu, să dăm pomană unui sărac, pentru că raţiunea ne spune că trebuie să-l ajutăm pe aproapele nostru, înseamnă că practicăm o virtute pur naturală.
  3. Se numesc virtuţi supranaturale cele care nu putem să le îndeplinim prin propriile noastre forţe şi care îndeamnă să facem binele din motive care izvorăsc din credinţă, ca de exemplu să dăm pomană unui sărac când credinţa ne face să vedem în el însăşi persoana lui Isus Hristos.
  4. Virtuţile supranaturale se împart în virtuţi teologale şi virtuţi morale.
  5. Sunt trei virtuţi teologale: credinţa, speranţa şi milostenia (caritatea). Aceste trei virtuţi sunt numite teologale sau divine pentru că ele se raportează direct la Dumnezeu.

Credinţa

  1. Credinţa este o virtute supranaturală prin care noi credem cu fermitate toate adevărurile pe care Dumnezeu ni le-a revelat şi pe care El le învaţă prin Biserica Sa.
  2. Trebuie să credem toate adevărurile pe care Dumnezeu ni le-a revelat, pentru că El este Adevărul însuşi, iar El nu se poate nici înşela, nici să ne înşele.
  3. Credinţa este o virtute supranaturală prin care noi aşteptăm de la Dumnezeu, cu o încredere fermă, viaţa veşnică şi harurile necesare pentru a ajunge la ea.
  4. Credinţa este absolut necesară pentru a fi mântuiţi, pentru că însuşi Isus Hristos a spus că acela care nu crede va fi osândit.

Speranţa

  1. Este o virtute supranaturală, prin care noi aşteptăm de la Dumnezeu, cu o încredere deplină, Viaţa Veşnică şi harurile necesare pentru a ajunge la ea.

Caritatea sau Milostenia

  1. Caritatea este o virtute supranaturală prin care noi Îl iubim pe Dumnezeu mai presus de toate lucrurile şi pe aproapele nostru, ca pe noi înşine, pentru dragostea lui Dumnezeu.
  2. A-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice înseamnă a-L iubi mai mult decât pe oricare altă făptură, mai mult ca pe noi înşine şi să vrem mai degrabă să murim decât să-L supărăm.
  3. Noi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu: 1) pentru că este infinit de bun şi de desăvârşit; 2) pentru că El ne-o cere; 3) pentru că El ne-a dat făcut mari binefaceri; 4) pentru că El ne promite unele şi mai mari; 5) pentru că, fără iubirea lui Dumnezeu, celelalte virtuţi şi cele mai bune acţiuni ale noastre nu ar putea să ne mântuiască.

Explicaţia Tabloului

  1. Credinţa este simbolizată, în partea de sus a acestui tablou, printr-o fecioară sprijinită cu mâna dreaptă pe cruce şi purtând în stânga o făclie aprinsă. Crucea semnifică faptul că misterul Mântuirii este unul din principalele adevăruri pe care trebuie să le credem; făclia semnifică faptul că credinţa este ca o lumină vie, care luminează sufletele noastre.
  2. Mai jos, îl vedem pe Avraam jertfindu-l pe fiul său, Isaac. Acest Sfânt Patriarh a practicat credinţa într-un mod eroic, crezând din tot sufletul că Dumnezeu, care-i ceruse acest sacrificiu, îşi va ţine promisiunea pe care i-o făcuse de a-i da urmaşi fără număr.
  3. Speranţa este simbolizată, în stânga, printr-o fecioară ţinând în mâna dreaptă o coroană şi în stânga o ancoră. Coroana reprezintă gloria cerului. Ancora reprezintă speranţa în bunurile cerului.
  4. Mai jos, îl vedem pe Iov, pe paie, slab şi plin de răni din cap până-n picioare. În mijlocul celor mai mari dureri, el arată o speranţă eroică, spunând:"Chiar dacă Dumnezeu mă va face să mor, voi spera în El. "
  5. Caritatea este reprezentată, în dreapta, printr-o fecioară arătând cu mâna stângă inima sa înflăcărată şi ţinând cu mâna dreaptă un potir care are deasupra o mare ostie. Inima aprinsă înseamnă că noi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima; potirul şi ostia semnifică faptul că Euharistia este izvorul din care se alimentează dragostea pentru Dumnezeu în suflete.
  6. Vedem, mai jos, pe Domnul nostru la masă cu Simon fariseul şi pe Maria Magdalena cu un vas cu mir, udându-I picioarele cu lacrimile sale şi ştergându-Ile cu părul său. Domnul nostru face elogiul carităţii ei, spunându-i lui Simon:"Îţi spun că multe păcate îi sunt iertate, pentru că a iubit mult. "
 

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *