Meniu

Celebrarea sacramentală a misterului pascal

PARTEA A DOUA: CELEBRAREA MISTERULUI CREŞTIN
SECŢIUNEA ÎNTÂI:
ECONOMIA SACRAMENTALĂ
CAPITOLUL AL DOILEA
CELEBRAREA SACRAMENTALĂ A MISTERULUI PASCAL

CELEBRAREA LITURGIEI BISERICII

Cine celebrează?

  1. Cine acţionează în liturgie?

    În liturgie acţionează „Cristos în întregime” („Christus Totus„), cap şi trup. Ca mare preot, el celebrează împreună cu trupul său, care este Biserica din cer şi de pe pământ. [1135-1137] [1187]

  1. De cine este celebrată liturgia cerească?

    Liturgia cerească este celebrată de îngeri, de sfinţii din vechea şi noua alianţă, îndeosebi de Maica lui Dumnezeu, de apostoli, de martiri şi de „o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile” (Ap 7,9). Atunci când celebrăm în sacramente misterul mântuirii, participăm la această liturgie veşnică. [1138-1139]

  1. În ce mod celebrează liturgia Biserica de pe pământ?

    Biserica de pe pământ celebrează liturgia ca popor sacerdotal, în care fiecare acţionează după propria funcţiune, în unitatea Duhului Sfânt: cei botezaţi se oferă ca jerfă spirituală; slujitorii hirotoniţi celebrează conform ordinului primit pentru slujirea tuturor membrilor Bisericii; episcopii şi preoţii acţionează în persoana lui Cristos-capul. [1140-1144] [1188]

Cum trebuie celebrat?

  1. Cum este celebrată liturgia?

    Celebrarea liturgică este întreţesută de semne şi de simboluri, a căror semnificaţie, înrădăcinată în creaţie şi în culturile umane, se precizează în evenimentele din vechea alianţă şi se revelează în mod deplin în persoana şi în lucrarea lui Cristos. [1145]

  1. De unde provin semnele sacramentale?

    Unele provin din creaţie (lumina, apa, focul, pâinea, vinul, untdelemnul); altele din viaţa socială (spălarea, ungerea, frângerea pâinii); altele din istoria mântuirii în vechea alianţă (riturile Paştelui, jertfele, impunerea mâinilor, consacrările). Aceste semne, dintre care unele sunt normative şi neschimbătoare, asumate de Cristos, devin purtătoare ale acţiunii de mântuire şi de sfinţire. [1146-1152] [1189]

  1. Ce legătură există între acţiuni şi cuvinte în celebrarea sacramentală?

    În celebrarea sacramentală acţiunile şi cuvintele sunt strâns unite. Într-adevăr, chiar dacă acţiunile simbolice sunt deja prin ele însele un limbaj, cuvintele ritului totuşi sunt necesare pentru a însoţi şi a da viaţă acestor acţiuni. Fiind inseparabile ca semne şi învăţătură, cuvintele şi acţiunile liturgice sunt inseparabile şi pentru că realizează ceea ce semnifică. [1153-1155] [1190]

  1. După ce criterii sunt introduse cântul şi muzica în celebrarea liturgică?

    Deoarece cântul şi muzica sunt strâns unite cu acţiunea liturgică, ele trebuie să respecte următoarele criterii: conformitatea textelor cu învăţătura catolică, luate de preferinţă din Scriptură şi din izvoarele liturgice; frumuseţea expresivă a rugăciunii; calitatea muzicii; participarea comunităţii; bogăţia culturală a poporului lui Dumnezeu şi caracterul sacru şi solemn al celebrării. „Cel care cântă se roagă de două ori” (Sfântul Augustin). [1156-1158] [1191]

  1. Care este finalitatea imaginilor sacre?

    Imaginea lui Cristos este icoana liturgică prin excelenţă. Celelalte, care reprezintă pe sfânta Fecioară Maria şi pe sfinţi, îl semnifică pe Cristos, care este glorificat în ei. Ele proclamă acelaşi mesaj evanghelic pe care Sfânta Scriptură îl transmite prin cuvânt şi ajută la trezirea şi la hrănirea credinţei credincioşilor. [1159-1161] [1192]

Când trebuie celebrat?

  1. Care este centrul timpului liturgic?

    Centrul timpului liturgic este duminica, fundament şi nucleu al întregului an liturgic, care îşi are culmea în Paştele anual, sărbătoarea sărbătorilor. [1163-1167] [1193]

  1. Care este funcţia anului liturgic?

    În anul liturgic Biserica celebrează întregul mister al lui Cristos, de la întrupare până la întoarcerea sa glorioasă. În zilele stabilite, Biserica o venerează cu iubire specială pe fericita Maică a lui Dumnezeu şi face şi comemorarea sfinţilor, care au trăit pentru Cristos, au suferit împreună cu el şi sunt glorificaţi împreună cu el. [1168-1173] [1194-1195]

  1. Ce este Liturgia orelor?

    Liturgia orelor, rugăciune publică şi comună a Bisericii, este rugăciunea lui Cristos împreună cu trupul său, Biserica. Prin intermediul său, misterul lui Cristos, pe care îl celebrăm în Euharistie, sfinţeşte şi transfigurează zilnic timpul. Ea se compune îndeosebi din psalmi şi din alte texte biblice şi din lecturi din sfinţii părinţi şi din maeştrii spirituali. [1174-1178] [1196]

Unde trebuie celebrat?

  1. Biserica are nevoie de locuri pentru a celebra liturgia?

    Cultul „în duh şi adevăr” (In 4,24) al noii alianţe nu este legat de nici un loc exclusiv, deoarece Cristos este adevăratul templu al lui Dumnezeu, prin intermediul căruia şi creştinii şi întreaga Biserică devin, sub acţiunea Duhului Sfânt, temple ale lui Dumnezeu cel viu. Totuşi, poporul lui Dumnezeu, în condiţia sa pământească, are nevoie de locuri în care comunitatea să se poată aduna pentru a celebra liturgia. [1179-1181] [1197-1198]

  1. Ce sunt edificiile sacre?

    Ele sunt case ale lui Dumnezeu, simbol al Bisericii care trăieşte în acel loc, precum şi al locuinţei cereşti. Sunt locuri de rugăciune, în care Biserica celebrează mai ales Euharistia şi îl adoră pe Cristos prezent în mod real în tabernacol. [1181] [1198-1199]

  1. Care sunt locurile privilegiate din interiorul edificiilor sacre?

    Ele sunt: altarul, tabernacolul, locul de păstrare a sfintei crisme şi a celorlalte untdelemnuri sacre, scaunul episcopului (catedra) sau al preotului, amvonul, izvorul baptismal, confesionalul. [1182-1186]

DIVERSITATEA LITURGICĂ ŞI UNITATEA MISTERULUI

  1. Pentru ce unicul mister al lui Cristos este celebrat de Biserică după tradiţii liturgice diferite?

    Pentru că bogăţia insondabilă a misterului lui Cristos nu poate fi epuizată de o singură tradiţie liturgică. Pentru aceasta, încă de la începuturi, această bogăţie a găsit, în diferitele popoare şi culturi, expresii caracterizate de o minunată varietate şi complementaritate. [1200-1204] [1207-1209]

  1. Care este criteriul care asigură unitatea în multiformitate?

    Este fidelitatea faţă de tradiţia apostolică, adică acea comuniune în credinţa şi în sacramentele primite de la apostoli, comuniune care este semnificată şi garantată de succesiunea apostolică. Biserica este catolică, deci poate să integreze în unitatea sa toate bogăţiile adevărate ale culturilor. [1209]

  1. Totul este neschimbător în liturgie?

    În liturgie, mai precis în liturgia sacramentelor, există elemente neschimbătoare deoarece sunt de instituire divină, pentru care Biserica este păzitoare fidelă. Apoi există elemente ce pot fi schimbate, pe care ea are puterea, şi uneori chiar îndatorirea, de a le adapta la culturile diferitelor popoare. [1205-1206]

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *