Meniu

Viaţa de rugăciune

PARTEA A PATRA: RUGĂCIUNEA CREŞTINĂ
SECŢIUNEA ÎNTÂI:
RUGĂCIUNEA ÎN VIAŢA CREŞTINĂ
CAPITOLUL AL TREILEA
VIAŢA DE RUGĂCIUNE
  1. Care momente sunt mai indicate pentru rugăciune?

    Toate momentele sunt indicate pentru rugăciune, dar Biserica propune credincioşilor ritmuri destinate să alimenteze rugăciunea continuă: rugăciunile de dimineaţă şi de seară, înainte şi după masă; Liturgia orelor; Euharistia duminicală; sfântul Rozariu; sărbătorile din anul liturgic. [2697-2698] [2720]

„Trebuie să ne amintim de Dumnezeu mai des chiar decât respirăm” (Sfântul Grigore din Nazianz).

  1. Care sunt expresiile vieţii de rugăciune?

    Tradiţia creştină a păstrat trei moduri pentru a exprima şi a trăi rugăciunea: rugăciunea vocală, meditaţia şi rugăciunea contemplativă. Ele au în comun o trăsătură fundamentală: reculegerea inimii. [2697-2699]

EXPRESIILE RUGĂCIUNII

  1. Cum se caracterizează rugăciunea vocală?

    Rugăciunea vocală asociază trupul la rugăciunea interioară a inimii. Chiar şi cea mai interioară dintre rugăciuni nu ar putea să se lipsească de rugăciunea vocală. În orice caz, ea trebuie să provină întotdeauna dintr-o credinţă personală. Cu Tatăl nostru Isus ne-a învăţat o formulă perfectă de rugăciune vocală. [2700-2704] [2722]

  1. Ce este meditaţia?

    Meditaţia este o reflecţie rugătoare, ce porneşte mai ales de la cuvântul lui Dumnezeu din Biblie. Pune în acţiune inteligenţa, imaginaţia, emoţia, dorinţa să aprofundăm credinţa, să ne convertim inima şi să ne întărim voinţa de a-l urma pe Cristos. Este o etapă preliminară spre unirea de iubire cu Domnul. [2705-2708] [2723]

  1. Ce este rugăciunea contemplativă?

    Rugăciunea contemplativă este o simplă privire asupra lui Dumnezeu în tăcere şi în iubire. Este un dar al lui Dumnezeu, un moment de credinţă pură, în timpul căruia cel care se roagă îl caută pe Cristos, se supune voinţei iubitoare a Tatălui şi îşi reculege fiinţa sa sub acţiunea Duhului Sfânt. Sfânta Tereza de Avila o defineşte ca fiind un raport intim de prietenie, „în care stai adesea de vorbă numai tu singur cu Dumnezeu de care te ştii iubit”. [2709-2719] [2724] [2739-2741]

LUPTA RUGĂCIUNII

  1. Pentru ce este rugăciunea o luptă?

    Rugăciunea este un dar al harului, dar presupune mereu un răspuns hotărât din partea noastră, deoarece cel care se roagă luptă împotriva sa, a ambientului şi mai ales împotriva ispititorului care face totul pentru a-l abate de la rugăciune. Lupta rugăciunii este inseparabilă de progresul vieţii spirituale. Ne rugăm aşa cum trăim, pentru că trăim aşa cum ne rugăm. [2725]

  1. Există obiecţii împotriva rugăciunii?

    În afară de concepţii eronate, mulţi cred că nu au timp să se roage sau că este inutil să se roage. Cei care se roagă pot să se descurajeze în faţa dificultăţilor şi a insucceselor aparente. Pentru a învinge aceste obstacole sunt necesare umilinţa, încrederea şi perseverenţa. [2726-2728] [2752-2753]

  1. Care sunt dificultăţile rugăciunii?

    Neatenţia este dificultatea obişnuită a rugăciunii noastre. Ea distrage de la atenţia faţă de Dumnezeu şi poate să şi dezvăluie lucrurile de care suntem ataşaţi. Atunci inima noastră trebuie să se întoarcă la Domnul cu umilinţă. Rugăciunea este adesea ispitită de uscăciune, a cărei depăşire permite în credinţă să aderăm la Domnul chiar şi fără o consolare sensibilă. Lenea spirituală este o formă de lene datorată relaxării vigilenţei şi neglijenţei inimii. [2729-2733] [2754-2755]

  1. Cum întărim încrederea noastră filială?

    Încrederea filială este pusă la încercare atunci când credem că nu suntem ascultaţi. Atunci trebuie să ne întrebăm dacă Dumnezeu este pentru noi un Tată a cărui voinţă încercăm să o împlinim sau un simplu mijloc pentru a obţine ceea ce voim. Dacă rugăciunea noastră se uneşte cu aceea a lui Isus, ştim că el ne dă mult mai mult decât darul acesta sau acela: îl primim pe Duhul Sfânt care transformă inima noastră. [2734-2741] [2756]

  1. Este posibil să ne rugăm în orice moment?

    Rugăciunea este posibilă oricând, deoarece timpul creştinului este timpul lui Cristos înviat, care „rămâne cu noi în toate zilele” (Mt 28,20). De aceea, rugăciunea şi viaţa creştină sunt inseparabile. [2742-2745] [2757]

„Chiar şi la piaţă sau într-o plimbare de unul singur, puteţi face o rugăciune continuă şi înflăcărată; ori şezând în prăvălia voastră, în timp ce cumpăraţi sau vindeţi, ba chiar şi în timp ce vă îndeletniciţi cu bucătăria” (Sfântul Ioan Crisostomul).

  1. Ce este rugăciunea ceasului lui Isus?

    Este numită aşa rugăciunea sacerdotală a lui Isus la Ultima Cină. Isus, marele preot al noii alianţe, o adresează Tatălui atunci când a venit ceasul „trecerii” sale la el, ceasul jertfei sale. [2604] [2746-2751] [2758]

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *