Meniu

Rugăciunea

"Rugaţi-vă neîncetat" (1Tes 5,17).

Oamenii nu pot trăi singuri. Pentru a stabili relaţii între ei şi a comunica unii cu alţii se folosesc de cuvinte.

Pentru a se apropia de Dumnezeu, care este izvorul vieţii şi a tot binele, ei au nevoie de rugăciune.

În rugăciune, omul Îl caută, Îl cheamă pe Dumnezeu şi îşi deschide inima către iubirea Sa.

Definiţie: Rugăciunea este înălţarea gândului şi a inimii către Dumnezeu, pentru a-I vorbi; este convorbirea omului cu Dumnezeu.

Oamenii s-au rugat dintotdeauna lui Dumnezeu. În Sfânta Scriptură, Psalmii sunt adevărate rugăciuni. În psalmi, omul stă în faţa lui Dumnezeu cu inima deschisă prezentându-i necazurile, bucuriile şi dorinţele sale.

În Noul Testament, imaginea lui Isus care se roagă Tatălui este modelul oricărei rugăciuni. El s-a rugat de multe ori în timpul vieţii Sale publice:

  • când a fost ispitit în pustiu(Mt 4,1-11);
  • la alegerea apostolilor(Lc 6,12-16);
  • înainte de a fi prins şi judecat(Mc 14,32-42).

Pentru Isus, rugăciunea înseamnă ascultare deplină de voinţa Tatălui: "Nu voia Mea, ci voia Ta să fie, Părinte."(Lc. 22,42).

Isus i-a învăţat pe apostoli să se roage, iar prin ei şi pe noi. El le-a spus că a te ruga înseamnă să vorbeşti cu Dumnezeu nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu inima. Cu privire la rugăciune, El le-a zis:

"(…)tu, când te rogi, intră în cămara ta şi roagă-te în ascuns Tatălui tău, iar Tatăl tău care vede în ascuns te va răsplăti" (Mt 6,6).

Isus i-a învăţat pe apostoli să Îl cheme pe Dumnezeu, spunându-i Tată, aşa ca nişte fii adevăraţi. El le-a zis, voi aşa să vă rugaţi:

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vină Împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău (Mt 6,9-13).

Pentru că ne-a lăsat-o Domnul Isus, rugăciunea Tatăl nostru este numită şi rugăciune Domnească. Ea este cea mai importantă rugăciune a creştinilor.

Această rugăciune este alcătuită dintr-un cuvânt de laudă şi şapte cereri. Cuvântul de laudă este: "Tatăl nostru care eşti în ceruri". Cuvântul tată ne aminteşte că Dumnezeu este Tatăl nostru, care este în ceruri şi care ne cheamă la sfinţenie.

În prima cerere: "sfinţească-se numele Tău", cerem ca numele cel sfânt al lui Dumnezeu să fie cunoscut, iubit, cinstit şi lăudat de toţi oamenii.

În cea de-a doua cerere: "vie Împărăţia Ta", cerem ca Împărăţia lui Dumnezeu să domnească în noi şi în lume şi ca după această viaţă să dobândim Împărăţia cerurilor.

În a treia cerere: "fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ" cerem ca toţi oamenii de pe pământ să împlinească voia lui Dumnezeu cu bucurie, aşa cum o împlinesc îngerii şi sfinţii în cer.

"Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi", este cea de-a patra cerere, în care îi cerem lui Dumnezeu să ne dea în fiecare zi cele necesare pentru trup şi suflet. Cerem să putem împărţi ceea ce avem, cu toţi cei cărora le este foame de pâine sau de iubire.

În cererea a cincea, "şi ne iartă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri", cerem ca Dumnezeu să ne ierte păcatele, aşa cum îi iertăm şi noi pe cei care ne-au greşit; să ne facă oameni ai iertării, pentru a fi împăcaţi cu El.

În a şasea cerere, "şi nu ne duce pe noi în ispită", cerem ca Dumnezeu să ne dea puterea ca încercările şi ispitele să nu ne doboare, ci să ne întărească în credinţă, speranţă şi iubire.

În cererea a şaptea, "ci ne mântuieşte de rău", cerem ca Dumnezeu să ne ferească de orice rău sufletesc şi trupesc, deoarece fără ajutorul Său nu putem face nimic.

Cuvântul "Amin" de la sfârşit, înseamnă "aşa să fie" şi arată încrederea că rugăciunea noastră va fi ascultată.

Pentru că este convorbire cu Dumnezeu, rugăciunea este necesară tuturor celor care au ajuns la vârsta priceperii.

Pentru a fi ascultată, rugăciunea trebuie făcută cu: evlavie, umilinţă, supunere, statornicie şi încredere.

Rugăciunea este făcută cu evlavie atunci când alungăm din mintea noastră orice gând care nu este legat de rugăciune.

Ne rugăm cu umilinţă când ne recunoaştem în faţa lui Dumnezeu păcatele şi ne pare rău că le-am săvârşit, aşa cum i-a părut vameşului din pilda vameşul şi fariseul (Lc 18,10-14).

Cu supunere ne rugăm atunci când suntem dispuşi să acceptăm tot ceea ce Dumnezeu ne oferă, chiar şi suferinţele.

Astfel este rugăciunea lui Isus în Grădina Măslinilor (Mt 26,39).

Cu statornicie ne rugăm atunci când nu încetăm a ne ruga chiar dacă Dumnezeu nu ne îndeplineşte imediat cererile, precum în "Pilda judecătorului nedrept şi a văduvei"(Lc 18,1-8).

Ne rugăm cu încredere, când sperăm că Dumnezeu ne va da cele de trebuinţă la timpul potrivit. Încrederea ne ajută să fim perseverenţi în rugăciune. Isus spune: "Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide"(Mt. 7,7-8).

Rugăciunea este de mai multe feluri, şi anume: de cerere, de mulţumire, de ispăşire, de laudă.

În rugăciune ne putem adresa nu doar lui Dumnezeu, ci şi sfinţilor şi Fecioarei Maria, care au puterea de a mijloci pentru noi. Cele mai importante rugăciuni sunt: Tatăl nostru, Împărate Ceresc, Născătoare de Dumnezeu, Îngeraşul şi altele.

De reţinut

  • Rugăciunea este înălţarea minţii către Dumnezeu.
  • Rugăciunea este necesară pentru toţi cei care au ajuns la vârsta priceperii.
  • Pentru ca rugăciunea să fie primită trebuie să ne rugăm cu evlavie, umilinţă, încredere, supunere, statornicie.

Întrebări

  1. Ce este rugăciunea?
  2. Care este cea mai importantă rugăciune?
  3. Cum se numesc rugăciunile din Vechiul Testament?
  4. Cine este modelul nostru de rugăciune?
  5. Cui ne mai putem adresa în rugăciune?

Aplicaţii

  • Identificaţi câteva motive pentru care ar trebui să ne rugăm.
  • Căutaţi în Noul Testament momente în care Isus s-a rugat.
  • Căutaţi şi citiţi în Biblie momentele în care Fecioara Maria se roagă: la întâlnirea cu Elisabeta (Lc 1,46-55), la Rusalii (Fapte 1,14).

Lectură

Un misionar franciscan a început într-o zi să-l instruiască pe un indian navajo cu privire la religia creştină. Acesta era analfabet, dar ceruse să se boteze. Misionarul a început, cum era firesc, cu Tatăl nostru. După ce a spus primele cuvinte, indianul l-a întrerupt, recitând el în continuare şi fără greşeală rugăciunea până la sfârşit.

Uimit, misionarul l-a întrebat:

– Cine te-a învăţat această rugăciune frumoasă?

La această întrebare, indianul a răspuns:

– Eu ascult vântul, privesc florile şi întreaga natură care vorbeşte…

Rugăciunile cele mai importante

Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirit al Adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistier al bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te aşază întru noi şi ne curăţeşte de toată întinarea şi mântuieşte Bunule, sufletele noastre. Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară bucură-te, cea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că L-ai născut pe Hristos Mântuitorul sufletelor noastre. Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre.



Copil în rugăciune


Rugăciunea lui Isus în Grădina Măslinilor


Predica de pe munte


Îngeri cântând


Pâine pentru trup şi suflet


Semn de împăcare


Adam şi Eva în rai


oameni la Sfânta Liturghie




Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *