Meniu

Păcatele împotriva poruncii a VIII-a

Folosiţi-vă cunoştinţele şi dovediţi-vă intuiţia

Imag. IX.7. Moartea lui Anania şi a Safirei (imagine din biserica "S. Maria degli Angeli e dei Martiri" Roma)

În cartea Faptele Apostolilor este un text care s-ar putea numi mustrarea mincinoşilor. Analizează-l.

"Un om cu numele Anania, împreună cu Safira, soţia lui, a vândut un ogor şi cu complicitatea soţiei lui a reţinut din preţ şi, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor. Atunci, Petru i-a zis: «Anania, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să-l minţi pe Duhul Sfânt şi să reţii din preţul ogorului? Cum ţi-a venit în gând fapta aceasta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu». Auzind Anania cuvintele acestea, a căzut şi şi-a dat duhul…" (Fap 5,1-5).

Cum te-ai fi simţit tu dacă ai fi păţit la fel? De ce oamenii preferă minciuna? Care sunt "rudele" minciunii?

1. Păcate făcute prin cuvinte

Vătămarea directă a adevărului este minciuna. Este cel mai frecvent păcat săvârşit împotriva poruncii a VIII-a. A minţi înseamnă a vorbi sau a acţiona împotriva adevărului, cu scopul de a-l induce în eroare pe cel care are dreptul să îl cunoască. Cristos condamnă minciuna, denunţând-o ca pe o lucrare a satanei (cf. In 8,44).

Gravitatea minciunii se măsoară după natura adevărului pe care îl deformează, după împrejurări, după intenţiile celui ce o comite, după daunele suferite de victimele ei. Minciuna este întotdeauna păcat, poate fi păcat uşor sau lesne-iertător, dar devine păcat de moarte când lezează grav virtutea dreptăţii şi a iubirii.

Judecata temerară şi clevetirea sau vorbirea de rău sunt păcatele celor care, fără un motiv serios, îi judecă pe alţii, dezvăluie defectele şi greşelile altora unor persoane care nu le cunosc. Isus interzice orice judecată împotriva aproapelui şi propune să-l ajutăm (cf. Mt 7,1-5).

Imag. IX.8. Masca (imagine de la un concurs foto)

Calomnia este păcatul prin care se răspândesc, despre alţii, afirmaţii false, contrare adevărului. Este evident că un asemenea comportament este departe de respectul demnităţii şi al carităţii fraterne. Unica modalitate de a ieşi din cercul acestui viciu este aceea de a nu acorda nici o încredere bârfelor şi afirmaţiilor gratuite, mai ales când acestea sunt lipsite de un real fundament. Când suntem victime ale calomniilor, nu trebuie să folosim aceeaşi armă, ci să căutăm şi să demonstrăm cu răbdare şi hotărâre adevărul.

Mărturia falsă şi jurământul strâmb, fiind cuvinte contrare adevărului şi rostite în public, dobândesc gravitate deosebită. În faţa unui tribunal unde se cere jurământul, ele devin grave la două niveluri: negarea adevărului şi ofensa directă adusă lui Dumnezeu invocat prin jurământ. Devine mult mai grav dacă astfel se contribuie fie la condamnarea unui nevinovat, fie la disculparea unui vinovat, fie la sporirea pedepsei pe care o primeşte acuzatul.

Linguşirea este păcatul prin care sunt lăudate, încurajate, aprobate faptele rele ale cuiva. În acest caz minciuna se combină cu viclenia, egoismul, făţărnicia şi nedreptatea.

Ironia este păcatul prin care sunt caricaturizate cu răutate defectele cuiva. Acela care, prin minciună sau alt păcat împotriva poruncii a VIII-a, a dăunat reputaţiei altuia sau a provocat daune materiale este obligat în conştiinţă să repare daunele morale şi materiale cauzate, chiar dacă acela căruia i-a afectat reputaţia l-a iertat.

Alte păcate: ipocrizia, lăudăroşenia.

2. Dumnezeu urăşte minciuna?

Este surprinzătoare ideea unui Dumnezeu care urăşte. Dumnezeu este Domnul iubirii. El urăşte ceva: minciuna şi formele ei de exprimare pentru că el "vrea binele", iar ura contra minciunii este tocmai efortul de a răspândi adevărul. Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie sinceri. El se întristează din cauza celor perfizi şi mincinoşi. El vrea ca fiecare să respecte ceea ce spune. Da să fie da, nu să fie nu. Cine promite să nu trădeze un secret, indiferent de câtă presiune sau forţă îl apasă, se dovedeşte a fi un creştin adevărat.

Deoarece păcatele împotriva poruncii a VIII-a pot dăuna foarte grav onoarei şi chiar persoanei aproapelui, Cristos ne îndeamnă la un control sever al cuvintelor pe care le rostim: "Vă spun, aşadar, în ziua judecăţii, oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui, pe care l-ar fi spus. Căci după cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi după cuvintele tale vei fi condamnat" (Mt 12,36-37).

Uneori a spune adevărul şi, mai ales, a recunoaşte un rău făcut atrage pedeapsă şi ruşine, dar merită a trece de la minciună la adevăr. Cei care spun adevărul, indiferent ce s-ar întâmpla, devin oameni în care poţi avea încredere şi pot primi diferite misiuni şi funcţii de răspundere.

Vocabular

a leza = a vătăma, a răni;

vicios = cu defecte, defectuos;

tacit = care nu este exprimat oficial, ci numai subînţeles şi admis ca atare;

caricatură = reprezentare deformată, prin exagerarea unor trăsături caracteristice ale unei persoane sau situaţii.

Aplicaţi noile cunoştinţe

1. Cum defineşti minciuna?

2. De ce minciuna poate fi păcat de moarte şi păcat lesne-iertător?

3. Întocmeşte o listă a păcatelor împotriva poruncii a VIII-a, în ordine alfabetică.

4. Studiază povestirea "Răsplata".

"Într-un sat era un om vestit pentru hărnicia sa. Dar avea un fiu tare leneş. Toată ziua ar fi stat degeaba. Într-o zi, se duse la tatăl său şi spuse: «Tată, am văzut pe uliţă nişte băieţi încălţaţi cu ghete noi, foarte frumoase. Aş vrea şi eu aşa nişte ghete. Măi băiete, i-a spus tatăl, dacă ai munci şi tu cât de puţin, ţi-aş da banii, dar aşa, pe degeaba, zi şi tu, este drept?» Copilul a insistat, dar tatăl i-a spus: «Uite, măi băiete, văd că nu mai scap de tine! Eu am multă treabă. În pod e o grămadă de grâu ce trebuie vânturat, că altfel se strică. Pune mâna pe lopată, vântură grâul şi pe urmă vino să-ţi dau bani pentru ghete». Băiatul s-a urcat repede în pod, dar cum nu prea avea chef de treabă, s-a culcat pe un braţ de fân, a tras un pui de somn, după care a alergat la tatăl său, strigând: «Gata, tată, am vânturat tot grâul. Acum îmi dai banii? Nu!». «Am spus să vânturi grâul, nu să pierzi vremea». A plecat iar băiatul, dar nu putea înţelege de unde ştia tatăl că el nu vânturase grâul. Probabil că l-a surprins dormind şi nu l-a trezit, că altfel nu se poate… Aşa că, după ce s-a urcat iarăşi în pod, s-a pus la pândă, în loc să facă treabă. A stat el cât a stat cu ochii la tatăl său, care muncea de zor, şi când socoti că e de ajuns, se duse iarăşi la tatăl său şi-i zise: «Tată, am terminat treaba, n-a mai rămas bob de grâu neîntors. Acum îmi dai banii?» «Măi băiete, după ce că eşti leneş, mai eşti şi un mare mincinos. Nu ţi-e ruşine? Să ştii că, dacă nici de data asta nu te duci în pod şi nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheată». Când a văzut băiatul că altfel nu se mai poate, s-a urcat în pod şi a pus mâna pe treabă. Dar, cum a băgat lopata în grămadă, a găsit ascunsă în grâu o pereche de ghete noi-nouţe, exact aşa cum îşi dorea el. De bucurat, s-a bucurat, cum era de aşteptat, dar, în acelaşi timp, îi crăpa obrazul de ruşine pentru minciunile sale de mai înainte".

Această povestire ce reacţii practice poate provoca în alegerile tale zilnice?

5. Căută şi defineşte termenii: ipocrizie, lăudăroşenie. Dă exemple.



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *