Meniu

Respectul faţă de viaţă

Folosiţi-vă cunoştinţele şi dovediţi-vă intuiţia

Imag. VI.1. In dialog cu tata. Experienţa paternităţii umane dacă este trăită în iubire îl poate ajuta pe copil să înţeleagă paternitatea divină.

Sfântul Paul a scris galatenilor cum să facă pentru a trăi veşnic. "Cel care este instruit în cuvânt să-i facă parte de toate bunurile şi celui care îl instruieşte. Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu permite să fie luat în râs, căci ceea ce seamănă omul aceea va şi culege. Cine seamănă în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamănă în Duh va culege din Duh viaţa veşnică. Să nu ne lăsăm obosiţi de a lenevi. Aşadar, acum, cât avem timp, să facem bine tuturor şi mai ales celor de aceeaşi credinţă" (Gal 6,6-10).

Ce înseamnă că viaţa este începutul veşniciei?

De ce crezi că i-a creat Dumnezeu pe oameni?

Cum am putea mulţumi pentru darul vieţii?

Crezi că viaţa pe care am primit-o ne aparţine?

Care crezi că este darul cel mai mare oferit de Dumnezeu?

1. Viaţa omului este sacră

Imag. VI.2. Un copil nou-născut. "Toată puterea noastră este de împrumut" (J. Escriva de Balaguer, Drum, 728)

"Dumnezeu a zis: «Să-l facem pe om după chipul nostru, după asemănarea noastră; să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ». Şi Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu, i-a creat bărbat şi femeie" (Gen 1,26-27).

Viaţa omului este sacră, pentru că Dumnezeu este creatorul şi scopul vieţii omului. De aceea, numai Dumnezeu este stăpânul, proprietarul vieţii, de la începutul şi până la sfârşitul ei natural: omul este doar beneficiarul şi administratorul responsabil al vieţii.

Dumnezeu, care este viaţa veşnică, vrând să-l facă pe om părtaş la această viaţă, i-a dăruit viaţa biologică şi, împreună cu ea, viaţa supranaturală. Omul este chemat să colaboreze cu Dumnezeu la transmiterea vieţii biologice şi la promovarea vieţii supranaturale.

Imag. VI.3. Mâna tatălui susţine mâna copilului. „În faţa fiinţei umane care s-a zămislit, omul îşi pleacă fruntea, căci este un imens mister sacru”.

Prin păcat, omul a pierdut fericirea veşnică şi a introdus în lume ruptura între el şi creator şi între el şi semenii săi. Astfel, omul a devenit duşmanul vieţii semenului său. Sfânta Scriptură, încă de la începuturile istoriei umane, arată cum Dumnezeu se ridică în apărarea vieţii, interzicând omorul.

Anumite momente sunt sugestive. De exemplu: pedepsirea lui Cain, legământul lui Dumnezeu cu Noe, interdicţia dată prin porunca a V-a, atitudinea lui Isus cu privire la iubirea aproapelui.

2. Respectul faţă de viaţă şi grija pentru sănătate

Viaţa şi sănătatea fizică sunt bunuri preţioase, oferite de Dumnezeu omului care trebuie să aibă grijă de ele, ţinând cont de trebuinţele altora şi de binele comun. Fiecare are datoria de a se îngriji de sănătate şi de a fi cumpătat.

Imag. VI.4. O fetiţă. "Viaţa este viaţă" (Fericita Maica Tereza de Calcutta)

Societăţii îi revine datoria de a se îngriji de sănătatea cetăţenilor. De asemenea, ştiinţa şi tehnica sunt mijloace puse în slujba omului: cercetările sau experimentele, transplanturile de organe, chirurgia estetică, toate trebuie folosite respectând legea lui Dumnezeu şi integritatea omului. Aici trebuie amintită şi atenţia faţă de muribunzi, dar şi faţă de cei morţi.

În caz de agresiune contra propriei vieţi, fiecare are datoria să facă tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a se apăra şi chiar dreptul de a-şi ucide agresorul, dacă nu există altă posibilitate pentru salvarea propriei vieţi: legitima apărare. Legitima apărare poate fi nu numai un drept, ci şi o obligaţie gravă, pentru cel răspunzător de viaţa altuia, de binele comun al familiei sau al comunităţii civile.

Legitima apărarea este una dintre acţiunile cu dublu efect: unul bun, celălalt rău: primul este apărarea vieţii, al doilea este moartea agresorului. Numai primul este voit, al doilea, nu.

Aplicaţi noile cunoştinţe

1. Dumnezeu dăruieşte viaţă omului. Săvârşeşte o nedreptate atunci când o ia înapoi?

2. Oare, de ce trebuie să respecţi igiena corporală?

3. Înţelepciunea populară a încercat în multe feluri să răspundă la întrebarea: Ce este viaţa? Iată un exemplu:

"Într-o zi frumoasă de vară, pe la ora prânzului, se făcu mare linişte în pădure. Păsările îşi băgaseră capul sub aripi şi toţi se odihneau. Atunci, piţigoiul îşi scoase capul şi întrebă: Ce este viaţa? Toţi au fost surprinşi de această întrebare grea. O roză tocmai îşi desfăcea floarea, lăsând petalele una peste alta. Ea spuse: Viaţa este o deschidere. Nu mai puţin bine-dispus era fluturele. El zbură de la o floare la alta, se aşeză ici-colo şi spuse: Viaţa este numai bucurie şi strălucire solară. Jos, pe pământ, o furnică trăgea după sine un pai de grâu de zece ori mai mare decât ea şi spuse: Viaţa nu este mai mult decât trudă şi muncă. Era cât pe ce să se işte o ceartă mare, dacă nu ar fi venit o ploaie fină, care spuse: Viaţa este formată din lacrimi, da, doar lacrimi. Dar deasupra lor pluti în cercuri şi plin de maiestate un vultur care spuse: Viaţa este o năzuinţă spre cele de sus. Apoi veni noaptea. După un timp, un om mergea acasă pe străzile goale. Venea de la o petrecere şi-şi spuse: Viaţa este o continuă căutare a fericirii şi o înlănţuire de decepţii. După lunga noapte, veniră şi zorii dimineţii şi spuseră: Aşa cum noi suntem începutul zilei care vine, la fel, viaţa este începutul veşniciei".

Care este răspunsul cel mai interesant la întrebarea pusă de piţigoi şi de ce? Cum comentezi răspunsul dat de om?

4. Este un erou cel care îşi pune viaţa în pericol?

5. De când începe viaţa omului?

Imag. VI.5. O mamă care suferă. "Sfânta Maria, fecioara durerii. Când o priveşti îi vezi inima: a unei mame cu doi fii, faţă în faţă, El … şi tu!" (J. Escriva de Balaguer, Drum, 506)



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *