Meniu

„Să nu mai ai alţi dumnezei afară de mine”

Folosiţi-vă cunoştinţele şi dovediţi-vă intuiţia

Prima poruncă are mai multe formulări. Una dintre formulările biblice este aceasta: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de mine! Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care-i pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce mă urăsc pe mine, până la al treilea şi al patrulea neam, şi mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce mă iubesc şi păzesc poruncile mele" (Ex 20,2-6). Formularea catehetică este: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine; să nu-ţi faci chip cioplit, ca să te închini lui".

1. Este un singur Dumnezeu

Imag. II.6. În China credincioşii care sunt în comuniune cu Roma suferă şi azi persecuţii.

Biblia este categorică: Dumnezeu este unic. Nu există şi nici nu poate exista un altul. "Eu sunt", spune Domnul, revelându-se lui Moise în rugul aprins. Faţă de el, toţi ceilalţi dumnezei nu sunt decât idoli, simple închipuiri omeneşti.

Ignoranţa şi păcatul îl îndepărtează pe om de slujirea Dumnezeului unic. El devine sclav al altor stăpâni, de tot felul. Infidelitatea primară a condus la crearea zeilor: Zeus, Marte, Venus, Afrodita, Bachus. Înlocuirea lui Dumnezeu este o ispită permanentă a omului. Noii idoli sunt: banul, alcoolul, lăcomia, plăcerea, televizorul, calculatorul etc. Dincolo de toate aceste vicii se ascunde o lipsă de cunoaştere a Dumnezeului unic, singurul care merită cultul nostru.

Aşadar, porunca întâi îi cere omului să creadă numai în Dumnezeu. Cu toate acestea, omul nu rămâne fidel legământului încheiat odinioară cu poporul ales la poalele muntelui Sinai şi îşi creează "idolul" căruia îi dă cinstea ce i s-ar cuveni numai lui Dumnezeu.

2. A ne închina numai lui Dumnezeu

În Vechiul Testament, Dumnezeu, care nu are nici trup, nici chip, nu putea fi reprezentat prin intermediul imaginilor, din două motive:

  • pentru că nu s-a arătat în trup şi nimeni nu îl văzuse;
  • pentru că evreii, fiind înconjuraţi de popoare păgâne, erau mereu în pericolul de a transforma imaginile în idoli şi a se contamina astfel de idolatrie.

Cu toate acestea însă, tot Dumnezeu a poruncit sau îngăduit să se facă anumite imagini care să prevestească Cuvântul întrupat şi mântuirea săvârşită de el, cum ar fi şarpele de aramă, chivotul legământului şi heruvimii.

Imag. II.7. Montmartre în Franţa. Aici minunea credinţei este permanentă: multe spovezi, credincioşi şi mai ales harurile sunt semne ale iubirii lui Dumnezeu ce se dovedeşte fără limite.

În Noul Testament, Dumnezeu, care nu are nici trup, nici chip, poate fi reprezentat prin intermediul imaginilor din două motive:

  • pentru că s-a arătat în trup şi mulţi l-au văzut;
  • în plus, creştinii, văzând chipul Tatălui în Fiul întrupat prin Duhul Sfânt, nu mai sunt deloc în pericolul de a transforma imaginile în idoli şi a se contamina astfel de idolatrie.

3. Răutatea necredinţei

Cine pretinde că "Dumnezeu este mort" sau că "nu există", îl insultă pe Creator, se minte pe sine însuşi şi induce în gravă eroare şi pe alţii. Este o atitudine care contrazice relaţia creatură – Creator şi intuiţii profunde dovedite de majoritatea oamenilor pe parcursul întregii istorii. Păcătuiesc de asemenea şi cei care neglijează de a cultiva credinţa, când se citesc şi promovează lucrări ce degradează adevărul, când sunt luate în seamă emisiuni de radio sau televiziune care sunt împotriva lui Dumnezeu şi împotriva credinţei.

O gravă vinovăţie şi iresponsabilitate poartă cei care susţin ateismul şi necredinţa în şcoli şi între tineri. Fiecare om poartă răspundere de semenul său şi nimănui nu-i îngăduit ca devierile proprii ce sunt rod al unei vieţii cu probleme să le folosească pentru a ruina pe cei ce sunt în proces de formare. "Toate popoarele să-ţi aducă mulţumire, Dumnezeule, toate neamurile să te aclame!" (Ps 66,4).

Aplicaţi noile cunoştinţe

1. Analizează "parabola vameşului şi a fariseului", identificând, prin prisma ei, forme de cult exterior, lipsite de cult interior.

2. Ce părere ai despre un coleg care merge la biserică, dar înjură, se bate cu ceilalţi?

3. Ce-l îndemni pe un coleg practicant în trăirea liturgiei, dar rău datorită faptelor rele?



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *