Meniu

Sărbătorile anului liturgic

Folosiţi-vă cunoştinţele şi dovediţi-vă intuiţia

Imag. X.1. "Fereastră spre cer". Biserica este fereastra deschisă spre cer şi poarta mântuirii dacă păşim pe treptele înţelepciunii pe care ea ni le arată.

Isus a spus: "Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii. Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă şi nici o linioară nu vor dispărea din Lege, până ce nu se vor împlini toate. Aşadar, dacă cineva va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar, dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor" (Mt 5,17-19).

Cine interpretează corect legile lui Dumnezeu? Ce mijloace foloseşte Biserica pentru a-i conduce pe oameni la Dumnezeu? Care sunt zilele cele mai importante pentru Biserică şi pentru credincioşi?

1. Biserica dă porunci pentru a sluji

Mamă a credincioşilor, Biserica are dreptul şi datoria de a ne conduce la viaţa cu Cristos. În acest sens, Cristos a dat toată puterea apostolilor şi succesorilor lor, zicând: "Orice veţi lega pe pământ, va fi legat şi în cer, şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în cer" (Mt 18,18).

Imag. X.2. Bazilica "Sfântul Petru" din Roma

Chiar din timpurile Bisericii primare, s-a introdus practica de a aduna canoanele sacre, pentru a le cunoaşte, pentru a le aplica şi a le respecta cu mai multă uşurinţă. Compendiul de canoane se numeşte Drept canonic.

Apoi, Biserica a formulat toate canoanele pe scurt în poruncile sale din necesitatea de a garanta credincioşilor săi un minimum indispensabil în creşterea iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Aceste porunci, cinci la număr, izvorăsc din viaţă, privesc viaţa morală şi creştină şi pecetluiesc legământul cu Dumnezeu.

Cele cinci porunci ale Bisericii

  1. Să sfinţeşti sărbătorile rânduite de sfânta Biserică şi să asculţi sfânta Liturghie în toate duminicile şi sărbătorile de poruncă.
  2. Să ţii posturile rânduite de sfânta Biserică şi să nu mănânci carne în zilele oprite.
  3. Să-ţi mărturiseşti păcatele cel puţin o dată pe an şi să primeşti sfânta Împărtăşanie în timpul Paştelui.
  4. Să nu faci nuntă în zilele oprite.
  5. Să plăteşti Bisericii simbria şi celelalte datorii, după legi şi obiceiuri.

2. Anul liturgic şi sărbătorile de poruncă

Timpul este realitatea existenţei. Omul foloseşte timpul în vederea realizării intereselor sale. El a simţit nevoia ca, respectând ciclurile cosmice, să împartă şi să delimiteze timpul. Aşa s-a obţinut calendarul. Se cunoaşte chiar o istorie a calendarului, deoarece acesta a suferit modificări în decursul timpului. Timpul petrecut de noi de la 1 ianuarie la 31 decembrie este timpul ce alcătuieşte un an şi este înscris în calendarul civil. Biserica a dat semnificaţie creştină săptămânii şi anului.

Asumându-şi condiţia noastră de muritori, Fiul lui Dumnezeu s-a supus timpului şi l-a orientat către Dumnezeu. Evenimentul cel mai însemnat al omenirii, Învierea, a făcut să fie mutată ziua Domnului din sâmbătă în duminică. Mai târziu, s-a ajuns la o delimitare a unui timp al creştinilor, care se desfăşoară pe parcursul unui an: acesta este anul liturgic sau bisericesc (din prima duminica din Advent până la sărbătoarea Cristos, Regele Universului).

3. Duminica şi fiecare sărbătoare se trăiesc în Domnul

Este foarte greu să-l cinsteşti, cu adevărat, pe Dumnezeu, fără a trăi şi respecta ceea ce oferă Biserica în duminici şi sărbători. Dumnezeu vrea ca toţi creştini să primească realităţile dumnezeieşti, să se întâlnească între ei şi, mai ales, cu slujitorii săi, pentru a se sfinţi. Acestea sunt experienţele cele mai potrivite pentru aceste zile.

Duminica şi sărbătorile sunt zile de bucurie, de recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi de sfinţire cu totul specială a vieţii şi fiinţei noastre. Este aproape imposibil să facă aceasta cei care muncesc sau doar se distrează. Adevăraţii creştini sărbătoresc duminica, ziua în care a înviat Isus din morţi, adăugând la odihnă şi sfânta Liturghie şi alte momente de sfinţire şi iubire: adoraţie, studiul biblic, întâlniri cu cei din asociaţii, vizitarea bolnavilor, a rudelor…

Dar, mai presus de toate, ei urmăresc ca, împreună cu ceilalţi, să-l laude, să-l cinstească pe Dumnezeu şi să le spună şi altora vestea bună că Isus a murit ca să ne mântuiască de păcatele noastre şi să ne învie.

Principalelor sărbători din anul liturgic

Timpul pascal

– Miercurea cenuşii;

– cinci duminici din Postul Mare;

– Duminica Floriilor cu Săptămâna Sfântă;

– Triduum-ul pascal (Joia Sfântă, Vinerea Sfântă şi Sâmbăta Sfântă) cu Duminica Paştelui;

– Săptămâna albă cu Duminica albă;

– Înălţarea Domnului;

– Rusaliile = Coborârea Duhului Sfânt = Duminica Mare.

Timpul Crăciunului

– patru duminici ale Adventului + 8 decembrie: Neprihănita Zămislire;

– Crăciunul: 25 decembrie;

– Sfânta Familie;

– Sfânta Maria Născătoare de Dumnezeu – Anul Nou;

– Epifania Domnului – 6 ianuarie;

– Botezul Domnului.

Timpul de peste an

– 33-34 săptămâni

– Sfânta Treime;

– Trupul şi Sângele Domnului;

– Cristos, Regele Universului;

Sărbătorile sfinţilor

– Sfântul Iosif – 19 martie;

– Sfinţii Petru şi Paul – 29 iunie;

– Adormirea Maicii Domnului – 15 august;

– Toţi Sfinţii – 1 noiembrie;

– Neprihănita Zămislire – 8 decembrie;

– Hramul bisericii.

Aplicaţi noile cunoştinţe

1. De ce are Biserica dreptul să dea legi?

2. Misiunea Bisericii este mult discutată. Cum explici altor persoane care este misiunea ei.

3. Ce rost au sărbătorile şi duminicile?

4. Caută în calendar şi alte sărbători care, deşi nu sunt de poruncă, sunt renumite.

Ce consideri că ar trebui să faci în acele sărbători?

5. O compoziţie literară argumentează respectarea sărbătorilor în nuvela intitulată:

Când oamenii uită de Dumnezeu.

"Era undeva un sat ca toate satele. Numai că oamenii din acel sat sufereau de o boală: uitau totul, nu mai ţineau minte nimic. Copiii uitau să-şi facă temele, şeful gării uita să dea plecarea trenului, mamele uitau să facă mâncare. Într-o bună zi, lumea din acel sat a uitat chiar şi de Dumnezeu. Astfel, clopotarul a uitat uşa bisericii descuiată, clopotele nu mai erau trase, lumea nu se mai ruga. Copiii nu mai ştiau de Dumnezeu, nu mai ştiau că duminica nu se fac ore, pentru că trebuia să se meargă la biserică. Se apropia Crăciunul. Toţi împodobeau brazii, tăiau porcul, pregăteau băutură şi mâncare bună. Dar nimeni nu se mai gândea la Dumnezeu, de aceea, nu ştiau de ce pun brad în casă, de ce mănâncă şi beau bine la Crăciun. Viaţa în acel sat devenise insuportabilă. Toţi se certau, erau răi, nu-şi mai făcea nimeni datoria, uitau să meargă la muncă, rămânea câmpul nemuncit, nu primeau salarii, sufereau toţi de foame. Toţi spuneau: «Cred că noi am uitat ceva». Dar ce oare? Într-o zi, a venit o furtună mare. Vântul era atât de puternic, încât, suflând în turn, a pus clopotele în mişcare şi acestea au început să sune. Toată lumea s-a oprit şi a privit spre turnul bisericii. De atâta timp nu mai auziseră clopotele. Un om a strigat: «Iată ce am uitat, l-am uitat pe Dumnezeu!». Din ziua aceea, au deschis iarăşi biserica şi au început să vină şi să se roage. Oamenii nu au mai uitat de Dumnezeu şi, în scurt timp, viaţa lor s-a schimbat cu totul în acel sat".

Care este logica acestei nuvele. Este adevărată?



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *