Meniu

Isus ne cere să respectăm trupul. Virtutea curăţiei

Folosiţi-vă cunoştinţele şi dovediţi-vă intuiţia

Imag. VII.5. Veronica Antal

În ziua de 25 noiembrie 2003, în Biserica Adormirea Maicii Domnului din Nisiporeşti, judeţul Neamţ, a avut loc deschiderea canonică a procesului informativ asupra vieţii şi martiriului slujitoarei lui Dumnezeu, Veronica Antal. Despre sfinţenia ei s-a scris:

"Sfinţenia şi-a construit-o prin viaţa ei de zi cu zi, cooperând cu harul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, ea a primit 42 de lovituri de cuţit (august 1958) şi moartea, în timp ce strângea în mâna dreaptă sfântul rozariu. În acest instrument de mântuire ea a găsit puterea de a rezista până în ultima clipă a vieţii şi de a-şi da viaţa pentru Cristos, la vârsta de 23 de ani. Exemplul pe care ni-l dă ne îndeamnă şi pe noi să ne luăm în serios viaţa de creştini, acolo unde trăim şi muncim. Ea este un exemplu de netăgăduit, mai ales pentru cei tineri, viitorul Bisericii mileniului al III-lea. Rugăciunea şi dorinţa mare a Veronicăi era exprimată astfel: «Primeşte-mă, Doamne, la şcoala sfinţilor tăi, ca să fiu vrednică de tine»" (Veronica Antal, Crin însângerat).

De ce Veronica Antal a acceptat moartea? Ce apreciezi la Veronica Antal? Ce părere ai de cei care o consideră martiră? De ce?

1. Virtutea curăţiei

Imag. VII.6. Lumânări

Virtutea curăţiei este capacitatea dobândită prin obişnuinţe bune în trăirea sexualităţii conform cu planul lui Dumnezeu. Aceasta face ca în om să fie armonie şi unire între trup şi suflet: "Curăţia cu adevărat ne adună şi ne aduce la unitatea pe care am pierdut-o risipindu-ne", scrie sfântul Augustin.

Curăţia îi cere omului stăpânire de sine pentru a trăi în armonie şi bucurie. Este o alternativă: "Ori porunceşti pasiunilor tale şi dobândeşti pacea, ori te laşi subjugat de ele şi devii nefericit". A alege binele în mod conştient, din convingere personală şi eliberat de orice robie a patimilor, de efectul pornirilor instinctive, de orice constrângere exterioară, înseamnă a fi om adevărat.

Stăpânirea de sine este o lucrare de lungă durată. Niciodată nu se poate considera dobândită o dată pentru totdeauna. Presupune un efort permanent la toate vârstele, dar fiecare efort are răsplata şi realizările lui. Efortul cerut în anumite perioade trebuie să fie mai intens. De exemplu, atunci când se formează personalitatea, în timpul copilăriei şi al adolescenţei, efortul realizează un caracter bun şi pregăteşte o viaţă de familie autentică.

2. Educaţia sexuală şi păstrarea curăţiei

Imag. VII.7. Sf. Anton şi crinii, simbolul curăţiei

Pentru a păstra virtutea curăţiei şi pentru a ţine cont de planul lui Dumnezeu, este necesară o educaţie sexuală sănătoasă şi folosirea mijloacelor utile pentru a o cultiva.

Educaţia sexuală nu este doar informaţie, prezentarea unui proces biologic ca iniţiere sexuală sau instrucţie sexuală. Acestea reduc omul fie la nivel de animal, fie la cel de obiect.

Adevărata educaţie sexuală arată frumuseţea planului lui Dumnezeu care prezintă iubirea ca virtute ce slujeşte vieţii şi binelui propriu şi a altora. Înseamnă a educa la iubire responsabilă. Aceasta este o educaţie către sublim, către nobleţe, respect şi mai ales împlinire în căsătorie trainică şi binecuvântată.

Educaţia sexuală autentică este o instruire şi iniţiere spirituală şi morală ce armonizează toate potenţele omului conform binelui, echilibrului şi realizării la toate nivelurile persoanei: biologic, sentimental, moral, social, psihologic şi spiritual. Informarea anatomică şi fiziologică este necesară, dar trebuie făcută cu prudenţă, respectând trupul şi viaţa umană şi favorizând maturizarea persoanei.

Mijloacele pentru păstrarea şi dezvoltarea virtuţii curăţiei sunt de două feluri:

1. naturale: cunoaşterea de sine; practicarea virtuţilor morale, în special a cumpătării, care are drept scop a dirija raţional pasiunile şi poftele sensibilităţii umane; evitarea prieteniilor rele, a cărţilor, imaginilor, filmelor obscene; refuzul de a satisface curiozitatea păcătoasă prin văz, auz, pipăit;

2. supranaturale: participarea la sacramente, în special, la spovadă şi împărtăşanie deasă; ascultarea faţă de poruncile lui Dumnezeu; rugăciunea, ale cărei caracteristici fundamentale trebuie să fie statornicia şi calitatea.

Imag. VII.8. Două mâini de tineri căsătoriţi

Relaţiile necurate dintre băieţi şi fete nu numai că sunt păcate grave, ci fac şi mult rău la orice vârstă deoarece produc multe tulburări psihice, şcolare şi de trăire religioasă. Necurăţia nu este iubire, căci totdeauna dincolo de plăceri face rău şi este principalul distrugător al unei viitoare căsătorii trainice.

Logodnicii sunt chemaţi la trăirea curăţiei în înfrânare. Astfel, puşi la încercare, vor descoperi respectul reciproc, vor face ucenicia fidelităţii şi a speranţei de a se primi unul pe celălalt de la Dumnezeu. Vor rezerva pentru timpul căsătoriei manifestările de tandreţe specifice iubirii conjugale. Se vor ajuta unul pe altul să crească în curăţie.

Orice botezat, indiferent de starea de viaţă, e chemat la curăţie, deoarece, din momentul Botezului, "s-a îmbrăcat în Cristos" (Gal 3,27), modelul oricărei curăţii, şi astfel, s-a angajat să-şi trăiască afectivitatea în curăţie.

Întâlnim următoarele forme de curăţie:

– fecioria sau celibatul consacrat: persoanele consacrate pot trăi curăţia în înfrânare absolută până la moarte aceasta fiind o modalitate eminentă de a se dărui mai uşor lui Dumnezeu, cu inimă neîmpărţită;

– castitatea conjugală: persoanele căsătorite trăiesc curăţia în viaţa conjugală respectând procesele vieţii;

– celibatul: persoanele necăsătorite trăiesc curăţia în înfrânare.

Aplicaţi noile cunoştinţe

1. Ce este virtutea curăţiei?

2. Care sunt căile prin care ne putem păstra curăţia?

3. Ce formă de curăţie practicaţi voi?

4. "Sfinţenia nu este un lux, este o necesitate!", îi răspundea fericita Maica Tereza de Calcutta unui curios care o întrebase cât de grea este calea sfinţeniei. Într-un climat în care valorile spirituale sunt dispreţuite, uitate sau puse în umbră de alte preocupări şi realităţi, din dorinţa de a scoate în evidenţă valoarea castităţii, a curăţiei feciorelnice şi a demnităţii persoanei, trebuie să considerăm la justa ei valoare lecţia de viaţă pe care ne-o dă această martiră, Veronica Antal. Ce reacţie ai tu în faţa mesajului Veronicăi Antal? Explică.

5. Cine crezi că trebuie să propună educaţia sexuală?



Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *