Euharistia
29. Ce este Euharistia?
Euharistia este un sacrament, care cuprinde adevăratul trup și adevăratul sânge al lui Isus Cristos, sub chipul pâinii și al vinului, pentru hrana sufletului nostru.
EXPLICAȚIE: 1) Euharistia este un cuvânt grecesc, ce înseamnă mulțumire, pentru că prin ea mulțumim lui Dumnezeu pentru binefacerile lui. Euharistia este un sacrament pentru că are toate câte se cer pentru un sacrament: a) semnul văzut este chipul pâinii și al vinului sub care se află ascuns Isus Cristos după consacrare; b) harul nevăzut – prin aceasta Euharistia întrece pe toate celelalte sacramente, căci dacă acestea ne dau numai harul sfințitor sau ni-l sporesc, ea ne dă pe însuși Isus Cristos dătătorul tuturor harurilor; c) orânduirea de la Isus Cristos cum vom vedea mai apoi.
2) Isus Cristos, se află adevărat în Euharistie, cu trupul, cu sângele, cu sufletul și cu toată Dumnezeirea sa, însă este ascuns într-un chip minunat, printr-o minune, ce noi nu o înțelegem dar trebuie s-o credem, pentru că El însuși ne-a spus acest adevăr; și ni-l învață sf. Biserică.
3) Scopul acestui Mare Sacrament este, ca să fie hrana sufletului nostru precum vom vedea mai încolo.
Pâinea și vinul ne hrănesc trupul; Isus Cristos în Euharistie ne hrănește sufletul, de aceea chipul pâinii și al vinului sunt semnul văzut al harului nevăzut.
I. Cum se poate? Un mahomedan s-a prezentat episcopului din Gaza, Monseniorul Samonas, și-l întrebă: «Cum se poate ca pâinea și vinul să devină carnea și sângele lui Cristos?» Episcopul îi răspunse: «Când te-ai născut nu erai mare ca acum; ai crescut și azi ai mai multă carne și sânge decât atunci. Cum s-a întâmplat? Pentru că trupul tău a transformat în carne și sânge hrana ce ai luat-o. Dacă trupul omului este în stare să transforme în carne și în sânge pâinea și vinul, cu atât mai ușor o va putea Dumnezeu». Mahomedanul adăugă: «Dar cum se poate ca într-o ostie așa de mică să fie prezent Isus Cristos întreg?» Și Episcopul: «Uită-te la priveliștea ce-o ai înaintea ochilor; și gândește-te cu cât e mai mic ochiul tău; și totuși în ochiul tău este toată icoana acestei mari câmpii. Oare Dumnezeu nu poate să fie în realitate cu persoana sa ceea ce în figură (icoană) este în noi?» Iar turcul: «Cum se poate ca același trup să se afle în același timp de față în toate bisericile catolice?» Și Episcopul adăugă: «Lui Dumnezeu nimic nu-i cu neputință, și acest răspuns ar fi de-ajuns.
Dar natura răspunde și la această întrebare. Iată o oglindă, arunc-o la pământ așa ca să se spargă. Fiecare bucățică va reproduce aceeași icoană ce o reproduce oglinda întreagă. Mai mult: Vezi câte ferestre sunt aici, și este numai un singur soare. Și totuși același soare se reflectă în același timp pe ele și apoi întreg pe spațiul cerului cuprins de fiecare dintre aceste ferestre. Tot așa același Isus Cristos se reproduce nu în figură dar în realitate în fiecare ostie consacrată, și este într-adevăr în ea».
II. Minunea din Florența. Preotul Ugoccione, celebrând sfânta Liturghie în biserica Sf. Ambrosiu la Maicile Benedictine din Florența (Italia), băgă de seamă cum câteva picături din vinul consacrat (Sângele Domnului), ce rămase în potir după cuminecare, se prefăcură în carne adevărată. Tremurând se duse la episcopul din Florența, Ardingo, și-i spuse ce s-a întâmplat. Episcopul, examinând faptul cu cea mai mare scrupulozitate a declarat că era o adevărată minune. Fericit de această comoară, a păstrat acel sânge sfânt prefăcut în carnea Domnului mai întâi în capela sa, iar apoi l-a dăruit Maicilor Benedictine, care l-au pus într-un tabernacol prețios la altarul cel mare, unde se păstrează și astăzi (Rosati).
30. Când a orânduit Isus Cristos Sf. Euharistie?
Isus Cristos a orânduit Sf. Euharistie la cina de pe urmă, în ajunul patimilor și al morții sale.
EXPLICAȚIE: Cristos a făgăduit de mai multe ori că El ne-ar fi lăsat acest mare Sacrament; astfel, vorbind în sinagoga din Cafarnaum, zise: «Eu sunt pâinea cea vie coborâtă din cer. Dacă cineva mănâncă din aceastâ pâine, va trăi în veci…» Iudeii murmurau și se mirau cum ar fi fost aceasta cu putință, iar Isus adăugă: «dacă nu veți mânca carnea Fiului omului și nu veți bea sângele său nu veți avea viață în voi» (S. Ioan XI). La cina de pe urmă a făcut ceea ce deja făgăduise de mai multe ori.
31. Cum a orânduit Isus Cristos Sf. Euharistie?
Isus Cristos a luat pâinea, a binecuvântato, a frânt-o și a dat-o Apostolilor săi zicând: «Luați și mâncați; acesta este trupul meu». După aceea a luat paharul cu vin, l-a binecuvântat și l-a dat lor zicând: «Beți din acesta toți, acesta este sângele meu; aceasta să faceți în amintirea mea».
32. Ce s-a întâmplat cu pâinea și cu vinul după ce Isus Cristos a zis aceste cuvinte?
După ce Isus Cristos a zis aceste cuvinte, pâinea s-a prefăcut în adevăratul său trup, iar vinul în adevăratul său sânge.
EXPLICAȚIE: Nu trebuie să spunem că aceasta e cu neputință, căci este același Cristos, care la cina de pe urmă cu cuvântul său a prefăcut pâinea în trupul său, iar vinul în sângele său, precum la început împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt tot numai cu cuvântul a făcut cerul și pământul și toate câte sunt în ele; deoarece cuvântul dumnezeiesc face să fie ceea ce înseamnă, fiind atotputernic. Așadar după consacrare pe altar nu mai este pâinea și vinul ci este numai chipul pâinii și al vinul sub care printr-o minune se află ascuns însuși Isus Cristos.
La Paris. Pe când domnea în Franța Ludovic al IX-lea s-a întâmplat că, celebrându-se într-o zi ca de obicei Sf. Liturghie în palatul său, Bunul Isus a voit să ne lase o dovadă despre existența sa reală în Sf. Euharistie. În momentul când preotul la consacrare, ridică ostia consacrată spre închinare iată că toți cei care erau de față, în loc de chipul pâinii și al vinului, văd un copilaș de o frumusețe cerească. Cineva rugă pe preotul celebrant s-aștepte puțin pentru ca și regele să se poată bucura de această minune; și alergară să-l înștiințeze. Dar regele, auzind aceasta, zise: «Meargă să vadă cine nu crede. Din partea mea eu cred că Isus este într-adevăr de față în Sf. Euharistie, ba mai mult, îl văd și în inima mea». Toți lăudară prudența și credința regelui.
(Guillois Vol. 3 pag. 96)
33. Cui a dat Isus Cristos puterea de a preface pâinea și vinul în trupul și sângele său?
Isus Cristos a dat această putere Apostolilor, când le-a zis: «Aceasta să o faceți în amintirea mea».
EXPLICAȚIE: Aceste cuvinte ale lui Cristos n-au fost numai un îndemn, ci o poruncă hotărâtă, prin care li se dădea Apostolilor pentru întâia oară cea mai mare putere preoțească.
34. La cine a trecut de la apostoli această putere?
Această putere a trecut de la Apostoli la episcopi și la preoți.
EXPLICAȚIE: Deoarece Bunul Mântuitor a orânduit sf. Taină nu numai pentru Apostoli sau numai pentru cei dintâi creștini, ci pentru omenirea întreagă până la sfârșitul lumii, de aceea a trebuit să lase, ca această putere de a preface pâinea și vinul în trupul și sângele său să treacă la urmașii Apostolilor, adică la episcopi și la preoți până la sfârșitul lumii.
35. Pentru care scop a orânduit Isus Cristos sf. Euharistie?
Isus Cristos a orânduit sf. Euharistie: 1) spre a se jertfi pentru noi la sfânta liturghie și 2) spre a se da nouă în sfânta Împărtășanie ca hrană a sufletului nostru.
EXPLICAȚIE: Bunul Isus a orânduit sf. Euharistie 1) nu numai pentru a fi cu noi sub chipul pâinii și al vinului, ci și pentru a repeta jertfa ce a făcut-o pe cruce pentru noi. 2) sufletul nu trăiește numai din viața naturală, dar și din viața suprafirească, adică din harul dumnezeiesc, de aceea și Isus Cristos a orânduit sf. Euharistie pentru a ne da din belșug această hrană suprafirească, precum a spus el însuși vorbind de sf. Taină: «De va mânca cineva din pâinea aceasta va fi viu în veci» (Ioan 6, 52 și 59).
I. Sf. Caterina din Siena, treceau zile și săptămâni întregi hrănindu-ne numai cu Sf. Euharistie. Ba câteodată de la Miercurea cenușii până la Înălțarea Domnului, aproape 86 de zile, nu lua altă hrană decât Sf. Taină, și totuși nu slăbea și nici nu suferea trupește. Prea sf. Euharistie înlocuia de minune hrana materială. De aceea obișnuia a spune: «O zi fără Împărtășanie pentru mine este așa de grozavă ca și o zi de iarnă». Cu astfel de minuni Domnul voi să facă cunoscut că Sf. Euharistie este într-adevăr hrana sufletului nostru.
(Brev. Rom. 30 Ap)
II. O îngenunchiere. Monseniorul Mermillod fiind Vicar administrator la Geneva, întoarse la catolicism o damă protestantă numai cu o simplă îngenunchiere făcută cu evlavie înaintea Prea Sf. Sacrament. El obișnuia să viziteze biserica în fiecare seară, pentru a regla candela ca să ardă bine, să observe dacă ușile bisericii erau bine încuiate și dacă nu cumva cineva s-a ascuns înăuntru pentru a face vreun sacrilegiu. După asemenea vizite, se întorcea la picioarele altarului, făcea o lungă îngenunchiere, săruta pământul și pleca cu cea mai adâncă evlavie. Într-o seară, crezând că era singur, se ridică din genunchi, după ce își făcu deprinderile sale de evlavie, auzi un zgomot; un scaun de spovadă se deschide și din el iese o damă mare.
– «Ce faceți aici la această oră, Doamnă?»
– «Eu sunt protestantă, răspunse ea; am ascultat predicile Sfinției tale din Postul Mare, și am auzit învățăturile asupra prezenței reale a lui Isus în Prea sf. Sacrament. Am rămas convinsă de argumentele Sfinției tale. Îmi rămase numai o îndoială, adică dacă Sfinția ta credeai ceea ce spuneai. De aceea am venit să controlez cum vă purtați către sf. Euharistie, hotărâtă a mă întoarce dacă purtarea Sfinției voastre ar corespunde cu ceea ce învățați. Am venit, am văzut: eu cred, spovediți-mă». Astfel o îngenunchiere trebuia să piardă sau să mântuiască un suflet.
(Giardiano del Catechista)
Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.