Meniu

Sfânta Împărtăşanie

41. Ce primim în sfânta Împărtășanie?

În sfânta Împărtășanie primim adevăratul Trup și sânge al lui Isus Cristos, împreună cu sufletul și Dumnezeirea lui.

EXPLICAȚIE: Sfânta Împărtășanie nu este decât primirea Sfintei Euharistii care cuprinde pe Isus Cristos.

Pilde

Fericita Imelda din Bologna (Italia) a fost o floricică din Paradis. Pe când se afla pentru educație în mănăstirea Maicilor Dominicane și avea numai 10 ani, dorea foarte mult să facă sfânta Împărtășanie. Însă fiindcă nu i se dădea voie, pentru că pe atunci, răcindu-se duhul creștinesc, întâia Împărtășanie se făcea la vârsta de 12 ani, plângea și ofta ziua, neaflând pace nicăieri. Era 12 mai 1333, ajunul Înălțării Domnului. Imelda ascultă Sf. Liturghie împreună cu toate Surorile. Toate mergeau să se împărtășească, numai ea trebuia să rămână fără pâinea îngerească.

Dar inima ei ofta și bătea tot mai tare pentru Isus în sf. Euharistie. Deodată preotul se oprește; surorile uimite se uită… Ce se întâmplase? O particulă (o hostie mică consacrată) se desprinde din mâna preotului și strălucitoare atârna peste capul micului îngeraș. Preotul înțelese voința lui Isus; se apropie, luă sfânta ostie și împărtăși pe Imelda. Ea își primește pe Iubitul Mire sufletesc cu un zâmbet ceresc, cu ochii închiși și cu brațele încrucișate. Imelda e fericită, face mulțumirea cuvenită. Dar această frumoasă floricică e pregătită pentru cer: strângându-și la piep Iubitul, care-și află desfătarea între crini, își ia zborul spre cer ca să se unească pentru totdeauna cu Scumpul Isus.

(Mondini)

42. Când trebuie să ne împărtășim?

Noi trebuie să ne împărtășim:

1. cel puțin odată pe an, în timpul Paștilor.

2. când suntem grav bolnavi, însă dorința Bisericii este să ne împărtășim cât mai des.

EXPLICAȚIE: La începutul creștinismului toți credincioșii primeau sfânta Euharistie foarte des; mai apoi, răcindu-se dragostea către sf. Euharistie, sfânta Biserică a fost silită să poruncească Împărtășania cel puțin odată pe an în timpul Paștilor. Dar cunoscându-se că reînnoirea credinței nu se poate decât primind mai des această hrană îngerească, Papa Piu X a sfătuit și a îndemnat pe toți să se apropie chiar în fiecare zi de acest ospăț ceresc. Timpul pentru întâia Împărtășanie este vârsta priceperii, adică de la 7 ani în sus. O datorie mare pentru primirea sf. Euharistii este în timpul unei boli grele; pentru că atunci diavolul caută cu orice preț să piardă sufletele, iar ajutorul trebuincios în această luptă grea nu poate să ne vie decât de la Învingătorul Iadului, de la Isus Cristos.

Pilde

Cea mai frumoasă zi. Într-o zi, aflându-se Napoleon I înconjurat de generalii săi, îi întrebă: care a fost ziua cea mai frumoasă din viața lui. Unul răspunse că a fost ziua încoronării, altul că cutare timp, cutare victorie ș. a. Împăratul a dat din cap că nu, apoi zise: "Ziua cea mai frumoasă din viața mea a fost aceea în care am făcut întâia oară Sf. Împărtășanie". Unii dintre cei de față începură a râde, crezând că împăratul glumea. Numai generalul Drouot, fiind mișcat își șterse o lacrimă de pe obraz. Napoleon, băgând de seamă, îl bătu cu mâna pe umăr și-i zise: "Bravo Drouot, asta îmi place: numai tu m-ai înțeles".

(Istorie)

Practică: Ferice de tine, dacă prețuiești cum se cuvine ziua, în care poți să te împărtășești!

43. Ce haruri ne dă sfânta Împărtășanie?

1. Sfânta Împărtășanie ne unește cu Isus Cristos;

2. Slăbește patimile cele rele și ne dă puterea să facem bine;

3. Ne dă arvuna Învierii și a fericirii noastre cele veșnice.

EXPLICAȚIE: 1) Împărtășindu-ne ne unim cu Isus Cristos, pentru că Sf. Euharistie îl ascunde sub chipul pâinii și al vinului. Primind pe Isus, El sporește în noi harul sfințitor și ne mai dă alte haruri, de care avem nevoie pentru a ne păstra cu sufletul curat.

2) Prin Împărtășanie mai deasă, patimile rele se slăbesc, căci Isus cu focul dragostei sale însănătoșește rănile sufletești pricinuite de păcate, și ne fă curaj și tărie a le învinge.

3) În sfârșit, primind pe Isus în sf. Împărtășanie, primim arvuna învierii și a fericirii veșnice, pentru că arvuna nu este decât o parte din ceea ce trebuie să primim mai pe urmă; tot așa acum în sf. Împărtășanie primim pe același Isus, pe care-L vom vedea în cer față în față și va fi obiectul fericirii noastre.

Pilde

1. Toma Maurul, marele cancelar englez (sec. XVI) a fost întrebat într-o zi, de ce se împărtășea așa des, pe când ocupațiunile lui erau așa multe și distrăgătoare. El răspunse: «Mă împărtășesc zilnic pentru ca să pot satisface mai bine ocupațiile mele, pentru a-mi păstra reculegerea în mijlocul atâtor ocupații, pentru a dobândi sfat de la Dumnezeu pentru îndeplinirea datoriilor mele».

 

2. Fructul vieții. Dumnezeu, pentru a păstra pe om nemuritor și nevinovat, puse în mijlocul Paradisului pământesc arborele vieții. Cine ar fi gustat, din când în când, din roadele lui și-ar fi păstrat viața așa că n-ar mai fi murit niciodată, iar din roadele celorlalți arbori ar fi mâncat numai ca să se hrănească. Aceste fructe au fost figura, simbolul sf. Euharistii, care numai ea singură este în stare să păstreze viața suprafirească în sufletul omului.

Practică: Gândește-te des la aceste daruri ce ni le dă sf. Împărtășanie. Caută a te apropia cât mai des de masa îngerească pentru a primi pe Isus în sf. Euharistie, și să rămâi unit cu El aici spre a te uni apoi cu El pentru vecie în cer.

44. Primește fiecare om aceste daruri prin sf. Împărtășanie?

Primește aceste haruri numai acela care se împărtășește vrednicește, adică cine nu este vinovat de vreun păcat de moarte.

EXPLICAȚIE: S-a spus deja că sf. Euharistie este sacramental celor vii, de aceea, pentru ca creștinul să-l primească, se cere ca sufletul lui să fie în harul sfinților.

Pilde

Onorina, o bună copiliță, se pregăti foarte bine și primi cu evlavie pentru întâia oară sf. Împărtășanie. Acasă, vorbind despre această zi fericită zicea: «Unul din gândurile ce mă mai fac fericită este că întâia sf. Împărtășanie este oarecum un al doilea Botez; de aceea am cerut de la Isus din toată inima harul de a muri mai bine decât să pierd nevinovăția, ce mi-a dat-o. Nădăjduiesc că mă va întovărăși până la moarte».

Păstra hainele albe și cărțile ce le-a întrebuințat în ziua de întâia Împărtășanie. Deseori le săruta cu respect, și celui ce o întreba, răspundea: «Aceste lucruri îmi amintesc ziua când am fost fericită cu Dumnezeu; când le văd, simt încă aceeași fericire de atunci, și reînnoiesc făgăduințele făcute în acea zi». Ea muri ca o sfântă la 25 februarie 1897, la 15 ani.

45. Ce trebuie să facă înainte de a se împărtăși acela care se știe vinovat de vreun păcat de moarte?

Acela, care se știe vinovat de vreun păcat de moarte, înainte de a se împărtăși trebuie să facă o spovadă bună.

46. Ce păcat face acela care se împărtășește știindu-se cu păcat de moarte?

Acela care se împărtășește, știindu-se vinovat de păcat de moarte, face un păcat mare, căci primește nevrednicește trupul și sângele lui Isus Cristos.

EXPLICAȚIE: Cine se împărtășește cu păcatul de moarte pe suflet fără să-l spovedească, face un alt păcat mai mare, numit sacrilegiu, care reprezintă disprețuirea unui lucru sfânt. Împărtășania sacrilegă este delictul cel mai mare ce poate face un creștin, pentru că ofensează pe Dumnezeu în însăși persoana lui, și mai ales primindu-l în inima sa păcătoasă voind să aibă și pe Dumnezeu și pe diavol.

Pilde

Un sacrilegiu. Într-o parohie din Franța se făcea întâia Împărtășanie. După ce copiii se împărtășiră, cade la pământ un băiat și rămâne nemișcat.

Niște persoane îl scot afară rece ca gheața, îl duc la o casă vecină, îl pun în pat și cheamă doctorul. Parohul sfârșind liturghia alergă la dânsul să-l vadă și să-l încurajeze. De-odată se zbate și tremură. Preotul începe a nădăjdui că nu ar fi nimic, și spre a-l îmbărbăta îi zise: «Fiule, ți-e rău, nu-i așa? Ai curaj, fii vesel. Abia ai primit în inimă pe Isus». La aceste cuvinte băiatul se uită crunt la preot și disperat strigă: «Știu, știu prea bine am făcut un sacrilegiu!» Abia pronunță aceste teribile cuvinte, își închise ochii, rânji dinții, suci buzele și turbat se întoarse spre perete și încremeni mort.

(Martinengo I-a Com)

Practică: Cunoscând că ai pe suflet vreun păcat, să nu te împărtășești până ce nu-l spovedești, căci cu Dumnezeu nu se glumește!

47. Ce se mai cere de la noi, când mergem la sf. Împărtășanie?

Când mergem la sf. Împărtășanie se mai cere de la noi:

1. Să nu mâncăm și să nu bem nimic cu o oră înainte de a ne împărtăși.

2. Să ne rugăm cu evlavie lui Dumnezeu.

EXPLICAȚIE: Cel ce se împărtășește trebuie să aibă nu numai sufletul curat, dar pe cât se poate și hainele să-i fie curate și modeste. Pe lângă aceasta se mai cere:

1. Să se roage lui Dumnezeu, adică să se gândească la fericirea cea mare de a primi în pieptul său pe însuși Isus, acela, înaintea căruia îngerii nu-s curați și căruia toți i se închină.

2. Din respect către acest Prea sf. Sacrament Biserica a prescris postul natural, adică să nu se înghită nimic, nici mâncare, nici băutură cu o oră înainte de a ne împărtăși. În caz că cineva e greu bolnav nu este dator să postească, adică chiar dacă a mâncat sau a băut apă sau medicamente, poate să se împărtășească.

Pilde

Sf. Margareta, fiica regelui Ungariei, se pregătea cu cea mai mare grijă, pentru Sf. Împărtășanie.

Se reculegea în zilele ce precedau Sf. Împărtășanii, se dădea cu toată înfocarea la fel de fel de fapte bune, iar în ajun postea foarte riguros, numai cu pâine și cu apă, și toată noaptea o petrecere în rugăciune, și contemplare. Apoi în dimineața sf. Împărtășanii părea un serafim de dragoste. Când se apropia de altar îi curgeau lacrimile șiroaie, și avea atâta evlavie și fervoare încât părea extatică. Dacă am imita-o cel puțin în parte cu atât am fi și noi mai fericiți.

(Mondini)

48. Ce trebuie să facem după ce ne-am împărtășit?

După ce ne-am împărtășit trebuie să ne închinăm cel puțin un sfert de ceas, mulțumind lui Dumnezeu pentru marele har primit.

EXPLICAȚIE: Primind în casa ta pe un cunoscut, sau mai bine pe un rege, de la care știi că poți avea ori ce dorești, nu îl lași singur și te duci, ci rămâi cu dânsul, vorbind și tratând afacerile tale. Mult mai mult trebuie să te porți așa cu Isus, care este în inima ta, în sufletul tău, după sf. Împărtășanie. Atunci să-i arăți nevoile tale, mai ales sufletești și vei vedea cât de folositoare este sf. Împărtășanie.

Pilde

Sf. Aloisiu Gonzaga petrecea în rugăciuni foarte mult timp la picioarele altarului după sf. Împărtășanie. Părea că se află într-un adevărat paradis. Trebuia să-și facă violență pentru a putea să se îndepărteze din Biserică și să se întoarcă la datoriile sale, însă inima îi rămânea plină de dragoste aproape de tabernacol. Toate rugăciunile, pocăințele și orice faptă bună ce făcea în cele trei zile de după împărtășanie, toate le făcea ca mulțumire.

(Viața)

Practică: Dacă vrei să te sfințești și să ai folosul sf. Împărtășanii, caută să-ți deschizi inima Bunului Isus, după ce l-ai primit în sânul tău. Să-ți vorbească inima, spunându-i nevoile tale; totuși poți să te folosești foarte bine de o carte de rugăciuni.

49. Fac bine cei care ies din biserică îndată ce s-au împărtășit?

Aceia care ies din biserică îndată după ce s-au împărtășit nu fac deloc bine.

EXPLICAȚIE: Cine nu rămâne în biserică după sf. Împărtășanie spre a-și face mulțumirea cuvenită, arată că nu știe pe cine a primit în sf. taină, sau puțin îi pasă de bunătatea lui Isus, că a venit în pieptul lui. De aceea, ieșind din biserică fără a fi mulțumit, înseamnă o batjocură față de bunul Isus, și prin urmare este și păcat.

Pilde

Sf. Filip Neri observase de mai multe ori că un domn, abia se împărtăși si ieșea afară din biserică fără să facă mulțumire și voi să-i dea o lecție. Îmbrăcă doi ministranți, le puse în mână două lumânări aprinse, și cum acel domn ieși din biserică, trimise ministranții să-l întovărășească cu lumânările aprinse. Domnul acela se miră, și apoi întrebă ce înseamnă asta. Sfântul se apropie și-i spuse că acele lumânări, nu erau pentru dânsul ci pentru Prea sf. Taină care era în pieptul lui, și că așa se face ori de câte ori Prea Sf. sacrament e scos afară din biserică: «Hai, adaugă sfântul, întoarce-te în biserică și-ți fă mulțumirea cuvenită cum fac creștinii cei buni».

(Schouppe)

Practică: Nu ieși din biserică îndată după sf. Împărtășanie, ci fă-ți mulțumirea cuvenită dacă vrei ca Împărtășania să-ți fie folositoare.
© Editura Serafica, str. Teiului, nr. 20, RO-611047-Roman, serafica.ofmconv.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată.