Meniu

Sacramentaliile

100. Ce înțelegem prin sacramentalii?

Prin sacramentalii înțelegem niște ceremonii rânduite de Biserică, sau niște lucruri binecuvântate de dânsa și care sunt hotărâte pentru binele duhovnicesc al credincioșilor. Astfel sunt: apa sfințită (aghiazma); pâinea sau vinul sfințit, binecuvântarea dată de episcop și altele, prin mijlocul cărora putem dobândi iertarea păcatelor lesne-iertătoare.

EXPLICAȚIE: Biserica, primind de la Isus Cristos puterea de a se îngriji de binele credincioșilor săi, a orânduit aceste binecuvântări și sfințiri de lucruri și de persoane, prin care creștinii dobândesc multe haruri, ba chiar și iertarea păcatelor lesne-iertătoare.

1) Lucrurile ce Biserica le sfințește sunt: bisericile, altarele, clopotele, cimitirele, veștmintele și vasele bisericești; crucile, rozariile, scapularele, medaliile, apa sfințită, lumânările la 2 februarie, Purificarea Preasfintei Fecioare Maria, cenușa, la Miercurea cenușii, vlăstarele de rămurele la Duminica Floriilor, untdelemnurile, focul, făclia de Paști, apa de botez în Joia și în Sâmbăta Mare.

2) Binecuvântări de persoane sunt: binecuvântarea cu preasfântul sacrament, binecuvântarea dată de episcop și de preot, binecuvântarea dată bolnavilor.

3) Binecuvântările de lucruri: binecuvântarea câmpului, a fructelor, a animalelor, a caselor, a fabricilor și a altor lucruri.

4) Biserica face și niște jurăminte sau exorcisme împotriva diavolului pentru al îndepărta de om, ori de locuința acestuia. Prin păcatul lui Adam diavolul a dobândit o mare putere asupra omului și a făpturilor, de care se folosește acesta. Puterea aceasta a duhului necurat e sfărâmată prin rugăciunea Bisericii.

5) Biserica mai face niște exorcisme pentru a alunga fel de fel de viermi, lăcuste și alte insecte stricătoare; mai face rugăciuni pentru îndepărtarea uraganelor, furtunilor, gheții, ploilor și a secetei prea mari, precum și pentru a dobândi ploaie și timp senin la vreme și multe altele de care are nevoie sărmana omenire în această vale de lacrimi.

101. Ce trebuie să ne îndemne, ca să întrebuințăm sacramentaliile?

Gândul, că prin ele vom fi părtași de rugăciunea și binecuvântarea Bisericii, în numele căreia preotul sfințește și binecuvântează.

EXPLICAȚIE: Noi trebuie să prețuim sacramentaliile și să le întrebuințăm la nevoie, căci ele ne dobândesc de la Dumnezeu multe daruri și multe ajutoare, pentru că aceasta nu vine din puterea lor, ci a Bisericii, care e iubită de Dumnezeu într-un chip deosebit, pentru că ea este mireasa sfântă a lui Isus; și pentru că rugăciunea ei este unită întotdeauna cu rugăciunea lui Cristos și a tuturor sfinților. Dar pentru ca să ne folosească mai mult, trebuie să fim cu sufletul curat, și să ne rugăm și noi cu evlavie.

Pilde

I. Diavolul se teme de apa sfințită. Se îmbolnăvi în Roma un tânăr, numit Augustin. Mama sa îi vorbi de spovadă, dar el refuză, pentru că era înscris în francmasonerie (o societate secretă, care caută să întroneze pe diavol în locul lui Dumnezeu). Ea chemă un preot pasionist, dar toate încercările fură zadarnice, pentru că tânărul era îndrăcit. În sfârșit veni un preot din Congregația Maicii lui Dumnezeu, acesta îl stropi cu apă sfințită. Augustin se zvârcoli și tremură îngrozitor. Preotul voi să facă o probă, dacă într-adevăr tânărul era în puterea diavolului, ori nu. Îl stropi cu apa nesfințită; bolnavul se liniști, îl stropi din nou cu apă sfințită și iarăși se zvârcoli, chinuindu-se cu o mai mare furie și groază. Preotul îi dădu crucea să o sărute, iar Augustin îndrăcit scuipă Răstignitul, își întoarse fața și muri…!

(Laghi)

 

II. Puterea unei medalii sfințite. Un soldat italian, plecând la front în războiul mondial la 1916, căpătă de la mama sa o medalie sfințită, ce i-o puse la piept. Ajungând înainte dușmanului, un glonte îl lovește în piept drept unde era medalia, aceasta s-a îndoit puțin iar glonțul ucigător căzu jos, lăsând neatins pe tânărul evlavios.

 

III. Scapularul Sf. Francisc. Armata italiană era față în față cu cea austriacă. Era 4 mai 1916, se dădu atacul comandat; gloanțele dușmanului răreau rândurile italiene. Un tânăr terțiar Franciscan, văzându-se în primejdie sigură de moarte, invocă pe Sf. Francisc; o grenadă se descărcă lângă dânsul și o bucată il lovi în piept peste scapular și nu-i pricinui nici un rău.

 

IV. Puterea exorcismului. În anul 1902 se iviră niște viermi care distrugeau toate semănăturile. P. Waes, pe atunci paroh Adjudeni (Roman) ieși cu poporul în procesiune la câmpul ce era prada acelor viermi. Făcu rugăciunile prescrise de Biserică și porunci acelor viermi să meargă în apă ori în pustiu, după cum prescrie exorcismul Bisericii. A doua zi, satul era martor, viermii au ieșit la drumul mare și s-au dus în Siret.

Practică: Întrebuințați sacramentaliile Sf. Biserici, care vă vor dobândi multe haruri și binecuvântări cerești. Mai cu seamă în greutățile vieții, în ispite și boli, folosiți-vă de ele; alergați la biserică și cereți ca preotul să vă dea binecuvântarea Sfintei noastre Biserici catolice; dar căutați să fiți cu sufletul curat și pătrunși de încredere în mila Domnului, în rugăciunile și binecuvântările bisericești.
© Editura Serafica, str. Teiului, nr. 20, RO-611047-Roman, serafica.ofmconv.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată.