Spovada

Prin Tainele de inițiere, omul primește o viață nouă, cea de fiu al lui Dumnezeu. Această viață nouă poate fi rănită sau chiar distrusă de păcat..

Păcatele sunt faptele rele, pe care oamenii le săvârșesc încălcând poruncile lui Dumnezeu. De aceea, păcatul este o jignire adusă lui Dumnezeu. El îl îndepărtează pe om de Cel care este Izvorul Binelui și opresc înaintarea în viața spirituală.

Unele păcate sunt atât de grave încât rup legătura de iubire dintre om și Dumnezeu. Aceste păcate se numesc păcate de moarte. Omul face păcat de moarte atunci când încalcă o poruncă a lui Dumnezeu sau a Bisericii cu știință și voință deplină.

Alte păcate nu rup legătura dintre om și Dumnezeu ci doar o rănesc și astfel, o slăbesc. Acestea se numesc păcate lesne iertătoare.

Omul face un păcat lesne iertător atunci când încalcă o poruncă a lui Dumnezeu, fără știință sau voință deplină.

Pentru om păcatul este izvor de neliniște, de tristețe, de nefericire. El slăbește în noi puterea de a face binele și de a fugi de ceea ce este rău.

Prin firea sa omul este slab și înclinat spre păcat. Pentru cei care păcătuiesc, Isus a găsit un mod de vindecare, întemeind Sfânta Taină a Spovedaniei. Această Taină se mai numește Taina Mărturisirii, Pocăință sau Taina Iertării și face parte din categoria Tainelor de vindecare, deoarece prin ea credincioșii primesc iertare și vindecare.

Isus a instituit Taina Spovedaniei după Învierea Sa, prin cuvintele: "Pace vouă. Luați Spirit Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate; și cărora le veți ține, vor fi ținute"(In 20,21-23).

Această putere, pe care Isus a încredințat-o apostolilor, a fost transmisă de aceștia episcopilor și preoților.

Definiție: Spovada este Taina instituită de Isus, prin care preotul, în numele lui Dumnezeu, iartă păcatele celui care se căiește de ele, le mărturisește și este hotărât să nu le mai facă.

Celebrare:

Spovada se celebrează în biserică. Preotul îl ascultă pe credincios, îl ajută să facă o mărturisire bună și îl îndeamnă să nu mai păcătuiască. La sfârșit, rostește rugăciunile de iertare și dezlegare.

Pentru ca în mila și bunătatea Sa, Dumnezeu să ierte păcatele, este nevoie ca Spovada să fie făcută cu sinceritate, părere de rău și hotărârea de a nu mai păcătui.

Taina Spovezii este ilustrată în pilda "Fiului risipitor"(Lc 15, 11-32). Din ea aflăm cât de mare este mila și iubirea lui Dumnezeu pentru orice păcătos care își recunoaște, cu părere de rău, greșelile și se întoarce la El. Pilda subliniază, de asemenea momentele în care fiul plecat se trezește la realitate și se întoarce acasă.

Urmărind momentele acestei pilde minunate, pentru o Spovadă bună se cer următoarele condiții:

• examinarea conștiinței;
• căința, părerea de rău;
• propunerea de îndreptare;
• spovada sau mărturisirea păcatelor;
• îndeplinirea canonului.

Examinarea conștiinței începe prin a ne ruga Spiritului Sfânt să ne lumineze mintea pentru a ne aminti toate păcatele pe care le-am făcut; de câte ori am păcătuit împotriva poruncilor lui Dumnezeu și ale Bisericii; dacă am îndeplinit canonul de la spovada precedentă; dacă am ascuns sau am omis un păcat de moarte de la spovada anterioară. Cel care ascunde un păcat de moarte la spovadă comite un păcat grav, numit sacrilegiu.

Căința este părerea de rău, durerea sufletului pentru că prin păcatele săvârșite L-am supărat pe Tatăl ceresc. Fără căință nu putem dobândi iertarea păcatelor.

Căința este desăvârșită atunci când ne pare rău că prin păcatele noastre L-am supărat pe Dumnezeu, de la care avem tot binele și care ne iubește ca un părinte.

Căința este nedesăvârșită atunci când ne pare rău că prin păcatele noastre am pierdut Împărăția lui Dumnezeu.

Propunerea de îndreptare constă în voința de a nu mai păcătui, de a ne îndrepta viața și de a rezista ispitelor. Nu este suficient doar să ne mărturisim păcatele, ci trebuie să ne hotărâm să nu le mai facem.

Mărturisirea păcatelor este momentul cel mai important al spovezii. El constă în enumerarea tuturor păcatelor de moarte de care ne-am amintit în urma examenului de conștiință. Aceasta se face cu sinceritate, fără prefăcătorie, fără a ascunde sau a exagera ceva.

Mărturisirea păcatelor lesne iertătoare nu este obligatorie, dar este bine să le mărturisim și pe acestea, pentru că astfel ne formăm conștiința.

Conform poruncii Bisericii orice credincios ajuns la vârsta priceperii este dator să-și mărturisească păcatele cel puțin o dată pe an.

Canonul. În funcție de gravitatea păcatelor, preotul îi dă celui ce s-a spovedit un canon prin care se aduce reparație lui Dumnezeu pentru ofensa făcută prin păcat. Canonul poate consta în rugăciuni, fapte bune, citiri din Sfânta Scriptură.

Îndeplinind canonul, atât sufletul cât și trupul creștinului se întăresc în lupta împotriva ispitelor. După spovadă, sufletul devine curat și pregătit pentru a primi Trupul și Sângele lui Isus, prin Taina Împărtășaniei.

Biserica îi îndeamnă pe credincioși să se spovedească cât mai des și cel puțin în timpul celor patru posturi de peste an.

Roadele Spovedaniei sunt:

• iertarea lui Dumnezeu, împăcarea cu El, cu aproapele și cu Biserica;
• pacea și liniștea sufletească;
• întărirea forțelor spirituale pentru a putea înainta în bine.