Meniu

Fericitul Ieremia Valahul (1556-1625)

Ion, fiul lui Stoica și al Margaretei, s-a născut la 29 iunie 1556 în Moldova. Intrând în Ordinul Franciscanilor a primit numele de Ieremia, însoțit de apelativul “da Valachia” (Valahul), care indica locul natal.

Ieremia a primit prima educație religioasă de la mama sa care știa să povestească cu mult farmec viața lui Isus, despre sfânta Fecioară, pentru care avea o evlavie deosebită și pe care încerca să o transmită și copiilor ei. Din conversațiile pe care le avea cu mama, Ion a aflat despre viața monahilor și despre regula lor, care le cerea să trăiască o viață aspră de pocăință și rugăciune; tot de la ea a aflat că există o țară minunată unde trăiesc creștini buni și călugări sfinți; acolo s-a hotărât să ajungă și el. Când avea ceva mai mult de 18 ani, a lăsat satul natal, având convingerea că nu i se va întâmpla nimic rău, pentru că această hotărâre a lui era un act de ascultare față de acela care îl chema departe pentru a-și mântui sufletul. Trecând prin multe încercări și ispite, după aproape doi ani, a ajuns în sfârșit la ținta dorită, în Italia; aici alte încercări trebuia să depășească, dar îngerul Domnului îl călăuzea mereu cu harul divin. Într-o zi, pe când era deja hotărât să se întoarcă în satul natal, un bătrân i-a ieșit în cale și cu multă delicatețe l-a convins să nu părăsească Italia, iar la sugestia acestuia s-a hotărât să plece la Napoli. În toate aceste încercări și peripeții prin care a trecut, el găsea puterea necesară în fața preasfântului sacrament unde se oprea deseori. De la Isus euharisticul a avut inspirația de a cere să fie primit în Ordinul Franciscan și a obținut harul necesar de a persevera până la sfârșitul vieți.

Călugăr fiind, în momente de ispită și descurajare alerga în grabă în fața altarului pentru a-i cere lui Isus putere și curaj să poată merge înainte, în idealul pe care și l-a propus, de a deveni un frate sfânt. Capela infirmeriei era locul unde putea fi găsit, zi și noapte. În momentele de răgaz de care dispunea, îngenuncheat în fața preasfântului sacrament, devenea purtătorul de cuvânt pentru toți cei care se încredințau rugăciunilor sale. Deși era fără multă carte, poseda o înțelepciune superioară multor teologi, pentru că era obținută direct de la Isus. Rugăciunea sa era ascultată de Dumnezeu și prin puterea ei de multe ori săvârșea minuni. A fost declarat fericit la 30 octombrie 1983 de către papa Ioan Paul al II-lea.

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *