Miracolul sfântului Anton de Padova (1227)

Sfântul Anton, implicat într-o dispută cu ereticii care negau prezența reală a lui Isus în Euharistie și care pretindeau o probă de netăgăduit, le-a promis o minune.

„Am un catâr, a spus unul dintre eretici, care se numea Bonovillo. Îl voi ține închis și îl voi lăsa fără mâncare trei zile; după aceste trei zile îl voi duce în piața mare a orașului, în fața tuturor oamenilor; acolo îi voi da nutreț, iar domnia voastră aduceți ostia care, cum spuneți, conține trupul omului-Dumnezeu; în cazul în care catârul va refuza fânul pentru a îngenunchea înaintea ostiei, voi deveni catolic”.

Sfântul Anton s-a retras în mănăstirea sa și în timpul celor trei zile s-a adresat Domnului cu rugăciune și post.

În ziua stabilită sfântul Anton s-a prezentat cu preasfântul sacrament. La vederea sfântului care venea, o adâncă tăcere s-a lăsat peste toți cei prezenți în piață. Și iată că sfântul Anton cu voce tare și sigură i-a dat poruncă animalului: „În numele Creatorului tău pe care-l port viu, adevărat, real și substanțial în mâinile mele, deși sunt nevrednice, îți poruncesc, o catâr necuvântător, să vii imediat să te prosterni înaintea lui, pentru ca ereticii să înțeleagă că toată creația este supusă și ascultătoare față de Mielul care se jertfește pe altarele noastre”.

Transpira rece ereticul, strigând la animal și ispitindu-l cu mâncarea pe care o poftea. Animalul însă a refuzat hrana stăpânului și s-a apropiat docil de omul lui Dumnezeu: a îndoit picioarele înaintea ostiei și așa a rămas.

Sfântul Anton nu s-a înșelat în a judeca sinceritatea dușmanului său: acesta a venit, într-adevăr, să se arunce la picioarele sale, respingând public toate erorile și devenind din acea zi unul dintre cei mai zeloși colaboratori ai sfântului; chiar întreaga familie a sa a intrat cu el în sânul adevăratei Biserici, iar el, în ardoarea recunoștinței sale față de Dumnezeu, a construit cu banii săi o biserică dedicată principelui apostolilor, sfântul Petru.