Meniu

Sfânta Liturghie

51. Ce este sfânta Liturghie?

Sfânta Liturghie este Euharistia considerată ca jertfă.

52. Ce este jertfa?

Jertfa este oferirea unei victime făcută lui Dumnezeu de către preot în numele nostru ca semn de supunere față de el și ca act de mulțumire, de ispășire a păcatelor și de cerere de har. Spunem că moartea lui Isus pe cruce este o jertfă pentru că Isus s-a oferit pe sine însuși ca victimă de ispășire pentru păcatele noastre. De aceea în jertfa de pe cruce Isus este, în același timp, preot (adică acela care oferă jertfa) și victimă (adică acela care este oferit). Jertfa de pe cruce este jertfa fundamentală și centrală din toată religia noastră creștină. Ea înlocuiește și desființează toate jertfele care erau oferite în Vechiul Testament, înainte de venirea lui Isus.

53. De ce mai există jertfa sfintei Liturghii când există deja jertfa crucii?

Liturghia are rolul de a reactualiza pentru noi jertfa crucii. Acea jertfă care a avut loc pe Calvar, acum douăzeci de secole, este în mod misterios reactualizată pe altar ori de câte ori se celebrează Liturghia. De aceea spunem că Liturghia este memorialul jertfei de pe cruce. Ea este o reamintire, dar nu numai atât: în Liturghie Isus se oferă Tatălui, reactualizând jertfa de pe cruce. Astfel, participând la sfânta Liturghie, primim rodul patimii lui Isus.

54. Este importantă Liturghia?

Liturghia este cea mai importantă realitate din toată viața noastră creștină. De fapt, nu este nimic mai important decât moartea pe cruce a lui Isus, care ne-a dobândit mântuirea veșnică și ne-a deschis porțile paradisului. Deci Liturghia, care ne aplică nouă roadele morții lui Isus pe cruce, este cea mai importantă și mai frumoasă realitate care există pe acest pământ.

55. Dar nu este importantă și învierea lui Isus?

Cu siguranță, dar Isus a înviat pentru că mai întâi a murit. Ispășirea păcatelor noastre s-a realizat pe cruce.

56. În Liturghie intră și învierea?

Da, intră și învierea pentru că dacă Isus nu ar fi înviat nu ar fi existat sfânta Liturghie.

57. De ce?

Gândește-te la cuvintele consacrării: preotul nu spune: “Acesta este trupul lui Isus”, ci zice: “Acesta este trupul meu”; nu spune: “Acesta este sângele lui Isus”, ci zice: “Acesta este sângele meu”. Asta înseamnă că Isus este cel care pronunță aceste cuvinte cu adevărat. Isus este cel care consacră pâinea și vinul slujindu-se de preot care, pentru a spune așa, îi împrumută lui Isus gura și mâinile sale. S-a întâmplat nu de puține ori că anumiți sfinți în momentul consacrării au văzut în locul preotului celebrant pe Isus în persoană. Noi nu-l vedem, dar știm că este așa pentru că așa ne spune credința.

58. Cum se încadrează aici învierea lui Isus de care am vorbit mai înainte?

Se încadrează, pentru că dacă Isus nu ar fi înviat nu ar fi putut să fie el cel care să celebreze Liturghia. Dar am văzut că este chiar el. De altfel această realitate este amintită și de cuvintele pe care credincioșii le pronunță după consacrare: “Moartea ta o vestim, Doamne (pentru că, așa cum am spus, Liturghia este memorialul morții lui Cristos pe cruce) și învierea ta o mărturisim (pentru că adevăratul celebrant al Liturghiei este chiar Isus înviat) până când vei veni (pentru că Isus va continua să fie prezent la celebrarea Liturghiei până la sfârșitul lumii)”. Învierea se încadrează apoi în sfânta Liturghie pentru simplul fapt că dacă nu ar fi astăzi trupul și sângele lui Isus înviat pâinea și vinul nu ar putea deveni trupul și sângele lui Isus. Cum ar putea deveni ceva ceea ce nu mai există?

59. Dacă Isus este adevăratul celebrant al Liturghiei, nu-și pierde oare importanța preotul celebrant?

Își pierde importanța în sensul că nu există diferență dacă celebrantul Liturghiei este un preot sfânt sau unul mai puțin sfânt (pentru că întotdeauna Isus este celebrantul principal), dar nu-și pierde importanța faptul că trebuie să fie preot cel care celebrează Liturghia. Într-adevăr, Isus a încredințat această misiune și a dat puterea de a consacra, adică de a celebra Liturghia, numai celor care au primit hirotonirea preoțească.

60. Așadar, este important să existe preoți?

Nu numai că este important, ci este și indispensabil. Dacă nu ar mai fi preoți, nu ar mai fi nici Euharistia. Iată de ce trebuie să ne rugăm pentru vocații și să fim disponibili în a urma chemarea Domnului, dacă o simțim în inima noastră, pentru ca să nu fie în nici un loc de pe pământ preoți insuficienți sau, mai rău, să lipsească de tot. Aceasta ar fi cea mai mare nenorocire ce s-ar putea întâmpla poporului creștin. Nu ar mai fi nici Euharistie și nici Spovada, care ne face vrednici de a participa la Euharistie.

61. Când preotul celebrează Liturghia noi suntem numai spectatori?

Nu, suntem și actori. Este adevărat că numai preotul consacră, cum am văzut, dar nu este mai puțin adevărat că toți credincioșii care participă la Liturghie se unesc cu el în oferirea jertfei sfinte, adică în a oferi Tatălui trupul și sângele lui Isus. De fapt, dacă suntem atenți, ne dăm seama că preotul vorbește la plural: “Îți oferim trupul și sângele său”, “Mulțumindu-ți că ne-ai învrednicit să stăm înaintea ta și să-ți slujim ție” și așa mai departe. Slujirea sacerdotală de care se vorbește aici nu este aceea de a consacra pâinea și vinul, care este rezervată numai preoților care au primit sacramentul Preoției, ci aceea de a oferi trupul și sângele lui Isus deja consacrate.

62. Slujirea sacerdotală a credincioșilor constă numai în a-i oferi Tatălui trupul și sângele lui Isus?

Nu, împreună cu trupul și sângele lui Isus noi suntem cu toții invitați să ne oferim și pe noi înșine. Trebuie să fim nu numai preoți, ci și victime, în unire cu victima dumnezeiască, Isus.

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *