Ultima cină şi prezenţa reală

28. Ce se întâmplă deci la ultima cină?

Se întâmplă un lucru extraordinar. Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o discipolilor săi zicând: „Luați și mâncați! Acesta este trupul meu”. Apoi a luat potirul cu vin și l-a dat discipolilor săi zicând: „Luați și beți toți! Acesta este sângele meu” (cf. Mc 14,22-24).

29. Aici, nu s-ar putea lua aceste cuvinte în sens simbolic, adică în sensul că pâinea și vinul ar fi un simplu simbol al trupului și al sângelui lui Isus?

Nu este posibil. Mai întâi pentru că Isus se referă clar la promisiunea Euharistiei, unde am văzut că el vorbește în sens real, nu în sens simbolic. Apoi trebuie să ținem cont că apostolii, fiind simpli pescari, luau întotdeauna sensul literal al cuvintelor lui Isus. Isus știa aceasta, iar dacă ar fi vrut ca aceste cuvinte să fie luate în sens simbolic, cu siguranță ar fi dat de înțeles. Însă Isus pronunță acele cuvinte fără să adauge nimic. Aceasta înseamnă în mod clar că el voia să fie luate așa cum sunau.

30. Ce înseamnă exact cuvintele lui Isus?

Ele trebuie înțelese așa: această realitate pe care eu o țin în mâinile mele, care înainte era pâine, acum este trupul meu; și la fel, acest potir pe care-l țin în mâinile mele, care înainte conținea vin, acum conține sângele meu.

31. Deci pâinea și vinul nu mai sunt?

Exact: pâinea și vinul nu mai sunt, pentru că în locul lor sunt acum trupul și sângele lui Isus.

32. De ce atunci eu văd încă pâinea și vinul, iar când mă împărtășesc simt că gustul nu este schimbat?

Tu vezi încă aspectul exterior, chipul sau specia pâinii și a vinului. Adică vezi culoarea și simți gustul pâinii și al vinului. La fel ca pentru toate aspectele sensibile. Dar realitatea care este sub acest chip este radical schimbată: înainte era pâine și vin, iar acum este trupul și sângele lui Isus.

33. Nu ar putea oare ca pâinea și vinul să fie încă prezente împreună cu trupul și sângele lui Isus?

Se poate vedea că aceasta nu este posibil bazându-se exclusiv pe cuvintele Domnului. Isus nu a spus: „Împreună cu această pâine este trupul meu”, ci a spus: „Acesta”, adică această realitate pe care o țin în mâinile mele, „este trupul meu”. Adică nu este altceva decât trupul meu. Deci pâinea nu mai este.

34. Și unde este?

A devenit trupul lui Isus. Iar vinul a devenit sângele lui Isus.

35. Deci a fost o schimbare?

Da, a fost o schimbare cu totul specială, care are și un nume deosebit: acela de transsubstanțiere.