Introducere

După Conciliul al II-lea din Vatican (1962-1965), Biserica Catolică a încercat să vină în întâmpinarea celorlalte religii și confesiuni religioase printr-o atitudine tolerantă și pacifică. În acest sens, după încheierea Conciliului, a fost eliminată din programa teologică apologetica, materie care avea ca scop combaterea greșelilor doctrinare și a ereticilor. Această orientare originală a Bisericii a adus cu sine, pe de o parte, o admirație deosebită din partea celorlalte Biserici, iar, pe de alta, a permis noilor orientări religioase să penetreze în viața spirituală a multor comunități catolice, în special din America Latină.

Fenomenul pătrunderii sectelor în Biserica Catolică a apărut și în România, mai ales după evenimentele din 1989. Nici Dieceza de Iași nu a rămas neatinsă de o astfel de influență. Confuzia politico-economico-socială care a pus stăpânire pe locuitorii României acum 20 de ani i-a dus pe mulți catolici la pierderea convingerilor religioase. Ce poate fi mai rău pentru un catolic decât să nu-și mai cunoască identitatea?

Confuzia religioasă în care ne zbatem astăzi este rezultatul slabei pregătiri culturale și religioase pe care am primit-o de la înaintașii noștri: fie că aceștia s-au implicat prea puțin în catehizarea copiilor și a tinerilor, fie noile generații nu au fost receptive la mesajul pe care educatorii l-au transmis. A căuta prin istorie cui aparține vina pentru această alterare a credinței este un lucru fără sens, o pierdere de energie spirituală, care nu ajută la nimic. Dimpotrivă, a găsi un remediu, care poate să repună pe picioare comunitățile catolice, este cea mai lăudabilă atitudine a păstorilor noștri.

Leacul spiritual ce trebuie administrat Bisericii locale de Iași, pentru a o revigora, constă într-o reevanghelizare și o recatehizare a tuturor membrilor ei. De altfel, acest remediu nu este o noutate. Primul episcop de Iași, Mons. Nicolae Iosif Camilli (1884-1894 și 1904-1915), fiind întrebat de către parohul de Săbăoani, părintele Caietan Liverotti, ce măsuri ar trebui să ia pentru a-i determina pe enoriașii săi să nu mai lipsească duminica de la sfânta Liturghie și să nu mai meargă la adunările socialiștilor din Roman, a dat următorul răspuns: „Dogmă, dogmă și iar dogmă, iar morala va veni de la sine”. Așadar, morala se bazează pe dogmă, și nu dogma se sprijină pe morală. Într-adevăr, morala fără credință este un simplu act uman, care nu-l conduce pe om la mântuire, dar dacă ea este fundamentată pe dogmă, capătă putere supranaturală și deci mântuitoare. Tocmai această morală catolică trebuie reactivată în inimile noastre. Pentru a ajunge la o astfel de reușită, este nevoie de o pregătire religioasă mai intensă, o redescoperire a adevărurilor de credință, deci de o reîmprospătare a învățăturii catolice.

Lucrarea de față dorește să fie un ghid catehetic pentru catolicii ce se simt în încurcătură atunci când trebuie să dea răspuns la unele întrebări primite din partea sectarilor, care invadează tot mai mult viața lor religioasă. Creștinul catolic poate răspunde oricărei acuzații printr-un verset biblic sau printr-un exemplu concret luat din Tradiția Bisericii, mai ales din viețile sfinților. Într-adevăr, de 2.000 de ani, Biserica Catolică se sprijină pe acești doi piloni și niciodată nu a existat pericolul să nu găsească în aceștia răspunsul pe care trebuia să-l dea celor de o altă credință.

Această atitudine să fie oare un pas înapoi, adică o întoarcere la apologetică? Nicidecum, întrucât Biserica are datoria să păstreze intactă credința în Cristos. Oare păstorul care își păzește oițele de lupi face apologetică? Mama care are grijă ca fiii săi să nu-și facă prieteni răi face apologetică?

Prezenta lucrare nu-și dorește o întoarcere la apologetică, ci mai degrabă deschide o fereastră spre orizontul credinței catolice. Dacă cineva nu-și cunoaște bine propria identitate religioasă, nu o poate apăra și nici renega. Numai cine intră în profunzimea ființei lui Dumnezeu, prin ascultarea cuvântului și participarea la sfintele sacramente poate pune în practică inspirațiile Duhului Sfânt. Construindu-și casa pe stânca învățăturii apostolice, catolicii de astăzi pot să reziste la toate furtunile și tornadele provocate de dușmanii credinței în Cristos.