Biserica – loc de jertfă

Atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament, biserica este loc de jertfă, casă de rugăciune, iar Isus o numește "Casa Tatălui Meu".

În afară de această semnificație, cuvântul "Biserică" desemnează comunitatea tuturor celor care sunt botezați în numele Sfintei Treimi și care cred în Isus Hristos. Toți cei care fac parte din această comunitate se numesc creștini, și sunt membri ai Bisericii. Fiecare creștin este chemat să-și mărturisească credința prin cuvinte și fapte și să contribuie astfel la binele și sfințenia Bisericii.

În biserică, credincioșii se adună pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu; de aceea în ea se stă în liniște, cu atenție, fără alte preocupări.

În Vechiul Testament, locul pentru jertfe era Cortul mărturiei. Mai târziu, regele Solomon a zidit Templul închinat lui Dumnezeu la Ierusalim. Acesta avea trei părți:

• curtea în care stătea poporul;
• Sfânta, în care se afla altarul tămâierii, masa pe care se puneau pâinile și sfeșnicul.
• Sfânta Sfintelor, în care se ținea chivotul Legii, cu cele zece Porunci dumnezeiești, scrise pe table de piatră.

În Noul Testament, creștinii săvârșeau Sfânta Jertfă în case particulare. Mai târziu au început să construiască biserici. Acestea erau în formă dreptunghiulară sau de cruce. Bisericile sunt orientate cu altarul spre Răsărit, acesta simbolizând lumina adusă de Domnul Isus, prin venirea Sa în lume.

Biserica se compune din următoarele părți: pronaos, naos și altar.

• Pronaosul – este prima încăpere în care se intră după trecerea pragului bisericii. Aici se păstrează cristelnița și se săvârșesc anumite sfinte slujbe.
• Naosul – este următoarea încăpere după pronaos, în care stau credincioșii. În mijlocul său este suspendat un candelabru mare, simbol al luminii dumnezeiești, ce se coboară peste cei care participă la sfintele slujbe.
• Altarul – este partea cea mai sfântă a bisericii, în care se săvârșesc cele mai importante slujbe de către slujitorii bisericii. În mijlocul altarului se află Sfânta Masă, obiectul cel mai sfânt din biserică. În timpul Sfintei Liturghii, darurile de pâine și vin puse pe Sfânta Masă se prefac în Trupul și Sângele lui Isus. Pe ea se află chivotul, în care se păstrează Sfânta Euharistie.

În partea stângă a mesei altarului se află proscomidiarul, unde se face Proscomidia, adică se pregătește pâinea și vinul pentru Liturghie.

Altarul este separat de naos prin iconostas. Iconostasul constituie podoaba cea mai frumoasă a bisericii, iar icoanele aflate pe el constituie o carte deschisă, pe care se poate citi întreaga istorie a mântuirii. Iconostasul cuprinde: în partea de jos patru icoane mari: Isus, Maria, Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Nicolae sau icoana care reprezintă hramul bisericii. Pe ușile de la mijloc este reprezentată Buna-vestire, iar pe celelalte două uși sunt arhangheli sau diaconi.

• Pe primul rând, deasupra, sunt reprezentate principalele sărbători ale anului liturgic, iar la mijloc Cina de Taină sau Învierea.
• În rândul al doilea sunt apostolii, cu Isus la mijloc.
• În rândul al treilea sunt profeții, iar în mijloc este Fecioara Maria, cu Isus în brațe.
• Deasupra se află Isus răstignit pe cruce. La dreapta și la stânga crucii se află chipurile Maicii Domnului și ale Sfântului Ioan Evanghelistul.