Căsătoria

Căsătoria a fost rânduită de Dumnezeu încă de la crearea omului. Domnul a văzut ca Adam se simțea singur, așa că i-a făcut un ajutor potrivit: femeia. Astfel a fost întemeiată prima familie de pe pământ, căreia Dumnezeu i-a poruncit: "Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți."

Prin prezența Sa la nunta din Cana, unde a înfăptuit prima Sa minune, Isus a sfințit căsătoria și a ridicat-o la rangul de Taină. Astfel a confirmat bunătatea căsătoriei și a vestit că aceasta va fi un semn al prezenței Sale.

În legătură cu Căsătoria, Sfânta Scriptură spune că este o Taină tot atât de mare ca și cea a unirii dintre Isus și Biserică.

Definiție: Căsătoria este Taina prin care două persoane libere, bărbat și femeie, care se iubesc, se unesc pentru toată viața și primesc de la Dumnezeu harul de a se ajuta și a da naștere la copii.

Căsătoria este precedată de logodnă, prin care Biserica binecuvântează angajamentele celor doi tineri și inelele pe care aceștia le vor purta pe degete.

Celebrare:

Celebrarea Căsătoriei se face în biserică de către preot. Căsătoria se mai numește și cununie, după cununiile pe care preotul le așază pe capul mirilor.

Aceste cununii sunt asemănătoare cu cele purtate de regi și împărați și simbolizează cinstea cu care au fost înzestrați primii oameni de către Dumnezeu, atunci când au fost făcuți stăpâni ai pământului.

Înainte de a se cununa mirii se spovedesc și se împărtășesc. Ei declară, în fața altarului, că se căsătoresc din dragoste, de bună voie și nesiliți de nimeni.

Momentul cel mai important al acestei Taine este acela în care preotul rostește cuvintele: "Se cunună servul lui Dumnezeu … cu serva lui Dumnezeu … în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt. Amin."

După aceasta pune pe capul mirilor cununiile, pecetluind astfel această sfântă Taină.

Atât la slujba logodnei cât și la cea a cununiei, mirii sunt însoțiți de către nași. Nașii trebuie să fie creștini, soț și soție. Ei sunt martorii declarației pe care au făcut-o mirii în mod solemn. Au datoria să sprijine tânăra familie, iar finii pe cea de a se ruga pentru nașii lor.

Prin Căsătorie cei doi formează o familie. Membri oricărei familii au datorii unii față de alții. Ei trebuie să se iubească, să-și fie credincioși unul altuia, să trăiască în armonie până la sfârșitul vieții, așa cum au promis la cununie. De asemenea, ei trebuie să își crească copiii cu dragoste, să-i învețe să fie buni creștini și să le asigure cele necesare creșterii.

Familia creștină trebuie să fie o comunitate a harului și a rugăciunii, o școală a virtuților.

Roadele Căsătoriei sunt:

• Prin Căsătorie se naște o legătură:
• unică – adică o legătură între un singur bărbat și o singură femeie;
• indisolubilă – deoarece nu se poate desface, pentru că însuși Dumnezeu a încheiat-o.
• Cei doi soți primesc de la Dumnezeu un har special, de a se ajuta și respecta reciproc, de a-și iubi, educa și crește, copiii cu care au fost binecuvântați de Dumnezeu. Ei sunt chemați să caute binele și fericirea unul altuia și să aibă răbdare chiar și atunci când unul dintre ei greșește.