Miracolul sfintei Clara din Assisi (1240)

Sarazinii țineau Assisi sub asediu: au intrat și în Mănăstirea „Sfântul Damian”, mănăstirea unde locuia sfânta Clara împreună cu alte surori.

Văzând aceasta, surorile s-au înspăimântat și au fugit s-o cheme pe Clara: ea, prosternându-se în rugăciune, l-a implorat pe Cristos zicându-i: „Iată, Domnul meu, vrei tu oare să încredințezi în mâinile păgânilor slujitoarele tale neînarmate, pe care le-am educat pentru iubirea ta? Apără, Doamne, te rog, aceste slujitoare ale tale, pe care eu acum, de una singură, nu le pot salva”.

Imediat o voce de copil a răsunat la urechile sale, o voce care venea din ostensor: „Eu vă voi păzi întotdeauna!”. „Domnul meu, a adăugat sfânta Clara, păzește, dacă vrei, acest oraș, care din iubire față de tine ne susține”. Și Cristos i-a spus: „Va avea de îndurat chinuri, dar va fi apărat de mine”.

Atunci, fecioara, ridicând fața udată de lacrimi, a încurajat surorile care plângeau: „Vă asigur, fiicele mele, că nu veți suferi nimic; numai să aveți credință în Cristos!”.

Cu inima neînfricată, chiar așa bolnavă cum era, Clara a vrut să fie condusă în fața dușmanilor, având în mână ostensoriul de fildeș în care era ostia consacrată.

Sarazinii au fugit ca prin minune, iar orașul Assisi nu a fost lovit.