Chipul în relief din ostie la Saint-André de la Réunion (1902)

Minunea euharistică din Parohia „Sfântul Andrei” în insula La Réunion – o splendidă insulă africană din Oceanul Indian – s-a întâmplat la 26 ianuarie 1902 și, teoretic, ar putea fi confirmată de vreun martor rămas încă în viață. Insula era pe atunci colonie franceză.

Abatele Lacombe, parohul acestei biserici, a fost martorul minunii pe care el însuși a povestit-o la mii de persoane în timpul Congresului Euharistic de la Angouleme (1904) și unui grup de preoți adunați la reculegerea periodică în orășelul Périgueux.

Era cu o duminică înainte de perioada Postului Mare. Abatele Lacombe a expus Euharistia înainte de Liturghia solemnă la care în general participa aproape toată parohia, situată la 27 de km. de capitala Saint-Denis. Pe când corul cânta Sanctus, preotul a ridicat ochii către ostie și a văzut ceva care l-a făcut să ridice mâinile, neîncrezător și speriat, pentru a-și freca ochii.

Învingându-și emoția, s-a uitat împrejur pentru a fi sigur că totul era normal și a terminat Liturghia ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Întors în sacristie, a întâlnit un enoriaș care voia să i se binecuvânteze o medalie. Abatele l-a trimis la altar și i-a recomandat să observe bine ostia care era acolo încă expusă.

Omul s-a întors imediat, speriat, schimbat la față și cu mâinile împreunate, spunând că a văzut în ostie chipul trist al unui om cu ochii închiși, capul aplecat spre dreapta, iar de pe obraz îi curgeau lacrimi. „Este incredibil!”, a izbucnit. Abatele Lacombe a început să tremure: și el văzuse același lucru! A luat cu el doi ministranți și s-a întors la altar: în ostie era același desen în relief al unui chip suferind, o imagine aproape vie care era lipită de sticla ostensoriului.

În biserică au rămas două doamne cu o nepoțică; chemate să se apropie, și ele au confirmat aceeași viziune. Și tot așa a făcut și copila, pe când ministranții au fugit să anunțe miracolul.

Valuri-valuri întreaga parohie s-a revărsat în biserică: unii credincioși ajunși din capitală, cu ochelari, i-au pus în teacă pentru că cu ochii descoperiți viziunea era mult mai clară și curată.

Abatele a luat toate măsurile de precauție. Temându-se că lumina ar avea vreun efect, a spus să se stingă toate lumânările și să se închidă toate ușile. Fenomenul apărea și mai clar. În obscuritate, trăsăturile chipului trimiteau adevărate străluciri. În prima după-amiază imaginea s-a transformat: în locul acelui chip sângerând a apărut un crucifix care acoperea toată ostia de sus în jos. După binecuvântarea euharistică viziunea a dispărut.