A cincea cerere: „Ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”

Aceasta nu este o cerere oarecare către Dumnezeu cerându-i milostivirea Sa. Nu doar îi cerem să fie îndurător față de noi, ci și îndrăznim să punem o condiție și o normă pentru iertarea lui Dumnezeu. Care sunt condiția și norma? Sunt practica și măsura iertării pe care o acordăm noi celorlalți. Ce ni se spune aici? Ni se spune că dacă nu suntem milostivi cu ceilalți, Dumnezeu nu va fi milostiv cu noi. Mai credem și că măsura îngăduinței noastre față de păcatele celorlalți determină în mod misterios gradul iertării răbdătoare a lui Dumnezeu față de noi.

Ne rugăm să primim de la Dumnezeu fiecare formă de milostivire pe care o dorim atât de mult de la El pentru noi înșine. Condiția rămâne însă. Dumnezeu va fi în mod negreșit tolerant și răbdător, iertător și îngăduitor, blând și milostiv față de noi, păcătoșii, dacă punem în practică aceste calități de milostivire față de cei pe care providența lui Dumnezeu îi pune în viețile noastre.

Ofensându-l pe Dumnezeu prin păcat, ne creăm o datorie de iubire și pedeapsă pentru faptele noastre rele. Îi datorăm lui Dumnezeu o iubire mai mare decât în cazul în care nu am fi păcătuit, și avem față de El datoria de a suferi ca pedeapsă pentru că am ofensat maiestatea Sa divină. În milostivirea Sa, Dumnezeu ne oferă nenumărate oportunități de ispășire permițându-le celorlalți să păcătuiască împotriva noastră. Răbdarea noastră în îndurarea ofenselor lor, bunătatea noastră în a suporta răceala lor, răspunsul nostru cu iubire față de ei în schimbul lipsei lor de iubire față de noi este parte a planului providențial al lui Dumnezeu de răscumpărare a unei lumi păcătoase.

Ne rugăm pentru tăria de a ierta pentru ca să putem fi iertați la rândul nostru. Este aici în joc și o minunată comunicare a harului. Nu arareori, motivul pentru care Dumnezeu aduce în viața noastră persoane dificile este tocmai acela ca prin răbdarea noastră iubitoare față de ei, să putem obține de la El harurile convertirii de care ei au nevoie. Noi suntem canalele harului pentru alții. Aceasta înseamnă că pentru a fi canale eficiente pentru anumite persoane, s-ar putea să trebuiască să fiu victima indiferenței sau chiar a cruzimii lor, pentru a le câștiga darul pocăinței, ca să se împace cu Dumnezeu pe care l-au ofensat.