Fidei depositum

Constituția Apostolică
Fidei depositum

pentru publicarea
Catehismului Bisericii Catolice
redactat în urma
Conciliului ecumenic al II-lea din Vatican

IOAN PAUL, EPISCOP
Slujitor al Slujitorilor lui Dumnezeu
spre amintire perpetuă

Introducere

PĂSTRAREA TEZAURULUI CREDINȚEI este misiunea pe care Domnul a încredințat-o Bisericii sale și pe care ea o împlinește în toate timpurile. Al doilea Conciliu ecumenic din Vatican, deschis acum treizeci de ani de predecesorul meu, Ioan al XXIII-lea, de fericită amintire, avea drept intenție și dorință să pună în lumină misiunea apostolică și pastorală a Bisericii și să-i determine pe toți oamenii, prin strălucirea adevărului Evangheliei, să caute și să primească iubirea lui Cristos, care întrece orice cunoaștere (cf. Ef 3, 19).

Acestui Conciliu, Papa Ioan al XXIII-lea îi trasase ca sarcină principală să păstreze mai bine și să explice mai bine tezaurul prețios al învățăturii creștine, pentru a-l face mai accesibil creștinilor și tuturor oamenilor de bunăvoință. Pentru aceasta, Conciliul nu trebuia, în primul rând, să condamne erorile epocii, ci, înainte de toate, să caute să arate cu seninătate puterea și frumusețea învățăturii de credință. "Luminile acestui Conciliu" – spunea el – "vor fi pentru Biserică (…) izvor de bogăție spirituală. Sorbind din el noi puteri, ea va privi fără teamă spre viitor. (…) Trebuie să întreprindem cu bucurie, fără teamă, lucrarea pe care o cere epoca noastră, urmând calea pe care Biserica merge de aproape douăzeci de veacuri"[1].

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Părinții conciliari au putut elabora, de-a lungul a patru ani de lucru, un ansamblu considerabil de expuneri doctrinale și de directive pastorale, oferite întregii Biserici. Păstori și credincioși găsesc în ele orientări pentru această "reînnoire în gândire, în activitate, în moravuri, în forță morală, în bucurie și speranță, care a fost însuși scopul Conciliului"[2].

De la încheierea lui, Conciliul n-a încetat să inspire viața Bisericii. În 1985 puteam declara: "Pentru mine – care am avut harul special de a participa și de a colabora activ la desfășurarea lui – Vatican II a fost întotdeauna, și este în mod deosebit în acești ani ai pontificatului meu, punctul constant de referință pentru întreaga mea acțiune pastorală, în efortul conștient de a-i traduce directivele printr-o aplicare concretă și fidelă, la nivelul fiecărei Biserici și al Bisericii întregi. Trebuie să revenim neîncetat la acest izvor"[3].

În acest spirit am convocat, în 25 ianuarie 1985, o adunare extraordinară a Sinodului episcopilor, cu ocazia celei de-a douăzecea aniversări a încheierii Conciliului. Scopul acestei adunări era de a celebra harurile și roadele spirituale ale Conciliului al II-lea din Vatican, de a-i aprofunda învățătura pentru a adera mai bine la ea și de a-i promova cunoașterea și aplicarea.

În această împrejurare, Părinții sinodali au emis dorința "să se redacteze un catehism sau compendiu al întregii învățături catolice atât asupra credinței, cât și asupra moralei, care să fie ca un text de referință pentru catehismele sau compendiile compuse în diferitele țări. Prezentarea învățăturii trebuie să fie biblică și liturgică, expunând o învățătură sigură și, în același timp, adaptată vieții actuale a creștinilor"[4]. Încă de la încheierea Sinodului, mi-am însușit această dorință, socotind că "răspunde în întregime unei nevoi adevărate a Bisericii universale și a Bisericilor locale"[5].

Cum să nu aducem din toată inima mulțumiri Domnului, în această zi în care putem oferi Bisericii întregi, sub numele de Catehismul Bisericii Catolice, acest text de referință pentru o cateheză reînnoită la izvoarele vii ale credinței?

După reînnoirea liturgiei și noua codificare a Dreptului Canonic al Bisericii latine și a canoanelor Bisericilor orientale catolice, acest Catehism va avea o contribuție foarte importantă la lucrarea de reînnoire a întregii vieți bisericești, voită și pusă în aplicare de Conciliul al II-lea din Vatican.

Itinerarul și spiritul pregătirii textului

Catehismul Bisericii Catolice este rodul unei colaborări foarte largi; s-a maturizat în șase ani de muncă intensă, într-un spirit atent de deschidere și cu râvnă aprinsă.

În 1986 am încredințat unei comisii de doisprezece cardinali și episcopi, prezidată de Cardinalul Joseph Ratzinger, sarcina de a pregăti un proiect pentru catehismul cerut de Părinții sinodali. Un comitet de redactare, format din șapte episcopi diecezani experți în teologie și cateheză, a asistat comisia în lucrări.

Comisia, însărcinată să dea directive și să vegheze la desfășurarea lucrărilor, a urmărit cu atenție toate etapele redactării celor nouă versiuni succesive. La rândul său, comitetul de redactare și-a asumat responsabilitatea de a scrie textul, de a introduce modificările cerute de comisie și de a examina observațiile a numeroși teologi, exegeți, cateheți și, mai ales, ale episcopilor din lumea întreagă pentru a ameliora textul. Comitetul a fost un spațiu de schimburi rodnice și profitabile pentru a asigura unitatea și omogenitatea textului.

Proiectul a făcut obiectul unei vaste consultări a tuturor episcopilor catolici, a Conferințelor episcopale sau Sinoadelor, a institutelor de teologie și cateheză. În ansamblul său, proiectul s-a bucurat de o primire extrem de favorabilă din partea episcopatului. Suntem îndreptățiți să spunem că acest Catehism este rodul unei colaborări a întregului episcopat al Bisericii catolice, care a primit cu generozitate invitația mea de a-și asuma partea de responsabilitate într-o inițiativă care privește atât de direct viața Bisericii. Acest răspuns îmi trezește un profund sentiment de bucurie, căci armonia atâtor glasuri exprimă realmente ceea ce se poate numi "simfonia" credinței. Realizarea acestui Catehism reflectă astfel natura colegială a Episcopatului; ea atestă catolicitatea Bisericii.

Repartizarea materialului

Un catehism trebuie să prezinte în mod fidel și organic învățătura Sfintei Scripturi, a Tradiției vii în Biserică și a Magisteriului autentic, precum și moștenirea spirituală a Părinților, a sfinților și sfintelor Bisericii, pentru a permite o mai bună cunoaștere a misterului creștin și a înteți flacăra credinței în poporul lui Dumnezeu. Trebuie să țină seama de explicitările doctrinei, pe care Duhul Sfânt le-a sugerat Bisericii în decursul timpurilor. Trebuie și să contribuie la așezarea în lumina credinței a situațiilor noi și a problemelor care nu se puneau în trecut.

Catehismul va cuprinde așadar lucruri noi și vechi (cf. Mt 13, 52), credința fiind întotdeauna aceeași și izvor de lumini mereu noi.

Pentru a răspunde la această dublă cerință, Catehismul Bisericii Catolice reia ordinea "veche", tradițională, și urmată deja de Catehismul Sfântului Pius al V-lea, articulând conținutul în patru părți: Crezul; Liturgia sacră, având în prim-plan sacramentele; modul creștin de a acționa, expus pornind de la porunci; în sfârșit, rugăciunea creștină. Dar, în același timp, conținutul este adesea exprimat într-un fel "nou", pentru a răspunde la întrebările epocii noastre.

Cele patru părți sunt legate una de alta: misterul creștin este obiectul credinței (partea I); este celebrat și comunicat în acțiunile liturgice (partea a II-a); este prezent pentru a-i lumina și a-i susține pe fiii lui Dumnezeu în acțiunea lor (partea a III-a); constituie fundamentul rugăciunii, a cărei expresie privilegiată este "Tatăl nostru", și este obiectul cererii, laudei și mijlocirii noastre (partea a IV-a).

Liturgia este ea însăși rugăciune: mărturisirea credinței își află locul cuvenit în celebrarea cultului. Harul, rod al sacramentelor, este condiția de neînlocuit a acțiunii creștine, după cum participarea la liturgia Bisericii pretinde credința. Dacă credința nu se desfășoară în fapte, rămâne moartă (cf. Iac 2, 14-26) și nu poate aduce roade de viață veșnică.

Citind Catehismul Bisericii Catolice, putem sesiza admirabila unitate a misterului lui Dumnezeu, a planului lui de mântuire, precum și locul central al lui Isus Cristos, Fiul unul-născut al lui Dumnezeu trimis de Tatăl, făcut om în sânul Preasfintei Fecioare Maria, prin lucrarea Duhului Sfânt, pentru a fi Mântuitorul nostru. Mort și înviat, El e mereu prezent în Biserica sa, mai ales în sacramente; El este izvorul credinței, modelul trăirii creștine și învățătorul rugăciunii noastre.

Valoarea doctrinală a textului

Catehismul Bisericii Catolice, pe care l-am aprobat la 25 iunie și a cărui publicare o poruncesc astăzi în virtutea autorității apostolice, este o expunere a credinței Bisericii și a învățăturii catolice, atestate sau luminate de Sfânta Scriptură, de Tradiția apostolică și de Magisteriul bisericesc. Îl recunosc drept instrument valabil și autorizat în slujba comuniunii ecleziale și drept normă sigură pentru învățarea credinței. Fie ca el să slujească reînnoirea la care Duhul Sfânt cheamă fără încetare Biserica lui Dumnezeu, Trupul lui Cristos aflat în peregrinare spre lumina cea neînserată a Împărăției!

Aprobarea și promulgarea Catehismului Bisericii Catolice constituie un serviciu pe care urmașul lui Petru vrea să-l aducă Sfintei Biserici catolice, tuturor Bisericilor particulare aflate în pace și în comuniune cu Scaunul apostolic al Romei: acela de a sprijini și întări credința tuturor ucenicilor Domnului Isus (cf. Lc 22, 32), precum și de a întări legăturile unității în aceeași credință apostolică.

Cer așadar păstorilor Bisericii și credincioșilor să primească acest Catehism în spirit de comuniune și să-l folosească asiduu în împlinirea misiunii lor de a vesti credința și de a chema la viața evanghelică. Acest Catehism le este dat spre a sluji drept text de referință, sigur și autentic, pentru învățarea doctrinei catolice și în mod cu totul deosebit pentru alcătuirea catehismelor locale. Este, de asemenea, oferit tuturor credincioșilor care doresc să cunoască mai bine bogățiile nesecate ale mântuirii (cf. In 8, 32). El vrea să ofere un sprijin eforturilor ecumenice însuflețite de dorința sfântă de unitate a tuturor creștinilor, arătând cu exactitate conținutul și coerența armonioasă a credinței catolice. În sfârșit, Catehismul Bisericii Catolice este oferit oricărui om care ne cere socoteală de speranța ce este în noi (cf. 1 Pt 3, 15) și care ar vrea să cunoască ce crede Biserica catolică.

Acest Catehism nu este destinat a înlocui catehismele locale, care au primit cuvenita aprobare a autorităților bisericești, a episcopilor diecezani și a Conferințelor episcopale, mai ales când au primit aprobarea Scaunului Apostolic. El este destinat să încurajeze și să ajute la redactarea unor noi catehisme locale, care să țină seama de diferite situații și culturi, dar care să păstreze cu grijă unitatea credinței și fidelitatea față de învățătura catolică.

Încheiere

La capătul acestui document ce prezintă Catehismul Bisericii Catolice, o rog pe Preasfânta Fecioară Maria, Mama Cuvântului Întrupat și Mama Bisericii, să sprijine prin mijlocirea ei puternică lucrarea catehetică a Bisericii întregi, la toate nivelele, în aceste timpuri în care Biserica este chemată la un nou efort de evanghelizare. Fie ca lumina adevăratei credințe să elibereze omenirea de neștiință și de sclavia păcatului, pentru a o călăuzi la singura libertate vrednică de acest nume (cf. In 8, 32): aceea a vieții în Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt, aici, pe pământ, și în Împărăția cerurilor, în plinătatea fericirii vederii lui Dumnezeu față către față (cf. 1 Cor 13, 12; 2 Cor 5, 6-8)!

Dat la 11 octombrie 1992, a treizecea aniversare a deschiderii Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, în al 14-lea an al pontificatului meu.

Papa Ioan Paul al II-lea

[1] Ioan al XXIII-lea, Cuvântarea de deschidere a Conciliului ecumenic al II-lea dinVatican, 11 octombrie 1962: AAS 54 (1962) p. 788.

[2] Paul al VI-lea, Cuvântare de încheiere a Conciliului ecumenic al II-lea din Vatican, 8 decembrie 1965: AAS 58 (1966) p. 7-8.

[3] Ioan Paul al II-lea, Alocuțiunea din 25 ianuarie 1985: L’Osservatore Romano, 27 ianuarie 1985.

[4] Raport final al Sinodului extraordinar, 7 decembrie 1985, II, B, a, nr. 4: Enchiridion Vaticanum, vol. 9, p. 1758, nr. 1797.

[5] Discurs de încheiere a Sinodului extraordinar, 7 decembrie 1985, nr. 6: AAS 78 (1986) p. 435.