Imagine: În Grădina Măslinilor

"Isus se afla într-un loc oarecare și se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: «Doamne, învață-ne să ne rugăm»" (Lc 11,1). Isus le-a răspuns învățându-i Tatăl nostru.

Discipolii, care deși erau experți în rugăciunea iudaică a timpului, au fost puternic impresionați de originalitatea rugăciunii învățătorului lor. Într-adevăr, Isus era în continuă rugăciune (cf. Lc 5 ,16). Momentele cele mai importante ale vieții sale sunt însoțite de rugăciune: Isus se roagă la botezul în Iordan (Lc 3 ,21); înainte de a-i chema pe apostoli (Lc 6,12); înainte de schimbarea la față (Lc 9,28). Se roagă pentru credința lui Petru (Lc 22,31-32) și pentru trimiterea Duhului Sfânt (In 14,15-17a; 15,26). Se roagă înainte de învierea lui Lazăr (In 11,41) și la intrarea sa triumfală în Ierusalim (In 12,27); îl roagă pe Tatăl, la ultima Cină pentru propria lui glorificare (In 17,1-5); pentru discipoli (In 17,6-19) și pentru toți credincioșii (In 17,20-26). Se roagă înainte de pătimire (Lc 22,39.46) și, în momentul morții, se roagă pentru dușmani (Lc 23,34).

Rugăciunea lui Isus este îndreptată spre Tatăl într-un dialog de ascultare, care dă viață misiunii sale: "Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui" (In 4,34). Această comuniune intimă cu Tatăl este izvor de bucurie și de laudă: "Te preamăresc Tată, Domn al cerului și al pământului (…) Toate mi-au fost date de Tatăl meu și nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaște nimeni decât numai Fiul și acela căruia Fiul vrea să-i reveleze" (Mt 11,25.27).

Rugăciunea către Tatăl era respirația existenței sale pământești. Deși a venit să locuiască în mijlocul nostru, Isus nu s-a îndepărtat niciodată de casa Tatălui, adică de comuniunea cu el în rugăciune. Pe de altă parte însă, această intimitate filială a devenit apropiere mântuitoare și milostivă față de frați, până la jertfa supremă a crucii.

Rugăciunea lui Isus continuă și astăzi (cf. Evr 7,25). În liturgia euharistică, Cristos, marele preot, oferă Tatălui jertfa sa răscumpărătoare. Îl oferă în comuniune cu trupul său care este Biserica. Fiecare rugăciune a noastră se înalță la Tatăl "prin Cristos, Domnul nostru". Această rugăciune a lui Cristos susține toate rugăciunile noastre, cele ale inimii și cele ale gurii. Atunci când Biserica se roagă, Fiul este cel care îmbrățișează genunchii Tatălui. Rugăciunea fiilor se înalță la Tatăl prin glasul primului născut. Brațele ridicate în invocare, în laudă, în implorare sunt milioane, dar este un singur glas, cel al Fiului.

Tabloul îl prezintă pe Isus rugându-se în Ghetsemani. El primește potirul amar al pătimirii în ascultare supremă față de Tatăl pentru mântuirea omenirii.