Roadele sfintei Euharistii
Lecția 16
Fiind Euharistia prezența reală a lui Isus Cristos, cine o primește, nu rămâne nerăsplătit: "…Cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis" (In13,20). Răsplata este însuși Dumnezeu, e viața veșnică. Însă, până să intre în viața veșnică, creștinul care se împărtășește din trupul Domnului și bea sângele său este făcut părtaș la multe haruri. Astfel, sfânta Împărtășanie este hrană pentru sufletele noastre; ne dă viața veșnică datorită meritelor lui Isus Cristos; mărește harul lui Dumnezeu în sufletele noastre; iartă păcatele lesne iertătoare; ne dă tărie pentru a trăi ca adevărați fii ai lui Dumnezeu; ne unește strâns cu ceilalți membri ai Bisericii.
Rodul principal e unirea intimă cu Isus: "Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu, rămâne în mine și eu în el" (In 6,56). Isus se dizolvă în trupul celui care îl primește, de aceea, întărit de acest mare dar, creștinul poate să dea mărturie despre prezența lui Isus în el, mărturie manifestată mai ales prin trăirea poruncii iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. Purificarea de păcate este una dintre principalele consecințe ale Euharistiei. Cineva care îl primește pe Isus, nu poate în același timp să facă pact și cu păcatul. Altfel, Euharistia nu-și face efectul sfințitor, iar persoana comite un sacrilegiu. De altfel, trupul lui Isus "este dat pentru noi" (Lc 22,19b) și sângele lui "este vărsat spre iertarea păcatelor noastre" (Mt 26,28b). Cu cât participăm mai mult la viața lui Isus prin Euharistie, creștem în intensitatea iubirii. Sunt omise păcatele de moarte, iar numărul păcatelor lesne iertătoare scade. Viața noastră este dominată de idealul sfințeniei.
Un rod important al Euharistiei este unirea tuturor membrilor Bisericii între ei. După cum pâinea este făcută din mai multe boabe adunate de pe câmpii, la fel Biserica formată din mai mulți oameni, prin pâinea euharistică formează o unitate de iubire. După cum un trup este format din mai multe mădulare, la fel și Biserica este trupul mistic al lui Isus Cristos, unită de Euharistie, care este Cristos însuși. Caritatea este și ea unul din roadele Euharistiei. Cine îl primește pe Isus prezent în Euharistie, trebuie să știe că Isus înseamnă și iubire, și grijă față de cei aflați în nevoi. De aceea grija pentru săraci trebuie să primeze.
Pe lângă toate acestea, Euharistia este model de unitate în Biserică și chezășia vieții veșnice. Isus, în unire cu ucenicii, adunați la ultima Cină, le amintește: "Vă spun că nu voi mai bea de acum din acest rod al viței până în ziua în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu" (Mt 26,29). "Nu mă rog numai pentru aceștia, ci și pentru cei care prin cuvântul lor vor crede în mine, ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi, ca să creadă lumea că tu m-ai trimis" (In 17,20-21). Euharistia unește, sfințește și orientează spre viața veșnică. Biserica insistă ca acest sacrament să fie primit cu multă credință. Astfel roadele lui în noi sunt evidente și abundente.
Cine primește Euharistia cu credință este răsplătit cu roadele care decurg din ea.
Euharistia ne unește mai mult cu Dumnezeu și cu Biserica, ne iartă păcatele lesne iertătoare și ne îndepărtează de cele de moarte, orientându-ne spre bine, ne determină să ne apropiem mai mult de cei săraci, ne dă chezășia vieții veșnice.
unire intimă cu Isus = e vorba de o legătură strânsă care o depășește pe cea ce se referă la relația dintre părinte și fiul său;
pact = înțelegere, învoială. În cazul nostru, acceptarea păcatului în viața noastră;
caritate = iubirea care se jertfește. Este mai mult decât ceea ce înțelegem prin simpla iubire sau dragoste. Este iubirea specifică lui Dumnezeu.
Care sunt roadele sacramentului Euharistiei?
Cine primește aceste roade?
În ce fel, Euharistia este simbol al unității în Biserică?
Pentru ce Euharistia mai este numită și "chezășie a vieții veșnice"?
Citind împreună în clasă din Noul Testament, căutați și alte roade ale Euharistiei.
Având o bucată de pâine în față, analizând-o, observați cum poate fi Euharistia simbol al unității.
Scrieți o compunere cu titlul: "După ce m-am împărtășit eram un altul".
În ziua Neprihănitei Zămisliri am admis la prima Împărtășanie un copil de cinci ani. Iubită și curată creatură! Era drept ca bunul Isus să ia în primire acest suflet frumos! Când l-am chemat ca să-l examinez, să văd dacă a înțeles cu adevărat actul pe care îl va îndeplini în curând, pentru a-l putea admite, s-a prezentat cu bucurie sigur pe sine și liniștit. Făcându-mă că nu știu pentru ce a venit, l-am întrebat:
– Ce vrei? De ce ai venit la mine?
Surâzând, a zis:
– Doresc mult ca Isus să vină în inima mea, de aceea am venit.
Surprins de atâta franchețe, un pic serios, am continuat:
– Dar tu ești încă atât de mic, nu te poți împărtăși, încă nu înțelegi bine aceste lucruri. El mă privi cu ochii plini de lacrimi și, plângând, adăugă:
– Eu îl doresc mult, și-l doresc chiar și așa mic cum sunt! Părinte, mi-ai spus că Isus îi iubește pe cei mici. – Dar de ce îl dorești așa de mult pe Isus?
– Pentru ca el să vină în inima mea și să rămână cu mine pentru a mă păstra bun, pentru ca diavolul să nu vină și să pună stăpânire pe mine!…
I-am mai pus și alte întrebări, la care a răspuns în mod minunat. Văzând multele mele obiecțiuni, se puse iar pe plâns, încât nu mai putea vorbi.
– Dragul meu, i-am zis atunci, nu mai plânge: Da! Ți-l voi da pe bunul Isus, stai liniștit. Spune-mi doar un lucru: de ce Isus dorește să vină în inima noastră?
– Pentru a ne elibera de diavol și să ne ducă în paradis.
Un astfel de răspuns mi s-a părut o inspirație a cerului; poate că îngerul păzitor vorbea pentru el sau îi sugera ce să vorbească! (Pr. Vincenzo Muzzati, Pentru voi, copiii).
Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.