Ritualul sacramentului sfintei Spovezi
Lecția 21
De o mare importanță în celebrarea sacramentului Spovezii este ceea ce ține de penitent; pregătirea sa anterioară. Când este cu adevărat dispus să-și mărturisească păcatele, el devine părtaș la harul lui Dumnezeu care i se oferă și la a cărui plinătate ajunge prin dezlegarea preoțească. Celebrarea sacramentului Spovezii se face în locul și confesionalul stabilit de autoritatea bisericească. Se poate celebra oricând. Totuși este bine ca penitenții să știe zilele și ora când se poate celebra acest sacrament, mai ales în afara sfintei Liturghii pentru a se da spațiu liber participării la Euharistie. Sunt în Biserică timpuri speciale când penitenții sunt invitați mai insistent să se apropie de Spovadă. Acestea sunt: Adventul și Postul Mare, când foarte recomandate sunt și celebrările penitențiale.
Pentru celebrarea sacramentului, atât preotul cât și penitentul trebuie să se pregătească prin rugăciune. Preotul trebuie să invoce lumina Duhului Sfânt pentru a primi înțelepciune și dragoste, iar penitentul să-și pună viața sa în lumina exemplului și poruncilor lui Isus Cristos și să-l roage pe Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale. Penitentul va saluta cu salutul specific: "Lăudat să fie Isus Cristos!" Primirea penitentului din partea preotului trebuie făcută cu dragoste frățească și cu amabilitate. Înainte să înceapă penitentul spovada, preotul va spune o mică rugăciune: "Dumnezeu, care revarsă lumina în inimile noastre, să te ajute să-ți recunoști cu sinceritate păcatele și să ai încredere în mila sa". Penitentul va spune: "Amin".
Apoi va începe spovada, spunând: "În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin". Acest lucru îl poate face și preotul împreună cu el. Apoi, dacă penitentul nu este cunoscut de către duhovnic, îi poate spune câteva cuvinte despre el: starea socială, vârsta, dificultățile pe care le întâmpină în trăirea credinței. După ce penitentul s-a prezentat are loc citirea cuvântului lui Dumnezeu sau preotul însuși trebuie să recite măcar un verset, prin care să-l încurajeze pe penitent în actul pe care îl celebrează.
Urmează mărturisirea păcatelor, pe care penitentul o începe cu formula: "Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul și Sfinției voastre, părinte, păcatele mele. Nu m-am spovedit de… (spune când s-a spovedit ultima dată) și am făcut următoarele păcate… (are loc mărturisirea propriu-zisă a păcatelor)". La acest moment, preotul intervine, acolo unde crede de cuviință, cu un sfat, cu o întrebare, poate chiar cu o mustrare sau o încurajare. Această parte se sfârșește cu primirea pocăinței și invitația penitentului de a-și exprima părere de rău pentru păcatele comise. O poate face prin această rugăciune sau una asemănătoare: "Dumnezeul meu, îmi pare rău din toată inima de răul pe care l-am săvârșit și de binele pe care nu l-am făcut; pentru că păcătuind te-am jignit pe tine, care ești nesfârșit de bun și vrednic de iubire. Îmi iau hotărârea ca, ajutat de harul tău, să fac pocăință, să nu te mai supăr și să evit orice ocazie care mă duce la păcat. Amin".
La sfârșitul exprimării părerii de rău din partea penitentului, preotul, cu mâinile întinse deasupra capului lui sau cel puțin cu mâna dreaptă întinsă, pronunță dezlegarea de păcate: "Dumnezeu, Părintele îndurărilor, care a împăcat lumea cu sine prin moartea și învierea Fiului său și a trimis pe Duhul Sfânt spre iertarea păcatelor, prin puterea acordată Bisericii, să-ți dăruiască iertare și pace. Iar eu te dezleg de păcatele tale † în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh". Penitentul răspunde: "Amin".
După dezlegare, preotul continuă, lăudându-l pe Dumnezeu spunând: "Lăudați pe Domnul pentru că este bun". Penitentul răspunde: "Veșnică este îndurarea lui". Apoi preotul îl trimite pe penitent folosindu-se de cuvintele: "Dumnezeu ți-a iertat păcatele, mergi în pace!" Penitentul răspunde: "Mulțumesc lui Dumnezeu!" Apoi se retrage în tăcere, își împlinește pocăința acordată și-i mulțumește lui Dumnezeu pentru darul iertării și al milostivirii.
Pentru celebrarea sacramentului Pocăinței trebuie să se pregătească atât penitentul, cât și preotul.
Locul celebrării este cel indicat de autoritățile bisericești. La nevoie se poate celebra și în afara acestor locuri.
Ritualul Spovezii este compus din mai multe părți: primirea penitentului, rugăciunea preotului, cunoașterea penitentului, spovedirea păcatelor, încredințarea îndemnurilor necesare și a pocăinței, exprimarea părerii de rău din partea penitentului, formula de dezlegare din partea preotului, lauda adusă lui Dumnezeu, trimiterea penitentului.
autoritate bisericească= papa, uneori singur, alteori împreună cu episcopii;
celebrare penitențială = întâlniri ale credincioșilor cu caracter penitențial (se citesc lecturi, psalmi care au ca idee principală convertirea), urmate de o cercetare comunitară a cugetului cu spovada și dezlegarea particulară;
dezlegare = în acest caz e vorba de formula de iertare a păcatelor, din partea preotului, în numele Sfintei Treimi.
Care sunt momentele principale care compun sacramentul Spovezii?
Care este formula de început?
Pentru ca o Spovadă să fie bine făcută este necesară exprimarea părerii de rău?
Cine iartă păcatele la Spovadă: Dumnezeu sau preotul?
Exprimați în scris cum ați vrea să fie preotul la care vă spovediți.
Tăiați cu o linie ceea ce nu corespunde: Spovada începe cu
- salutul penitentului,
- cu înșiruirea păcatelor,
- cu dezlegarea dată de preot.
Căutați în Evanghelie un text în care să fie prezente elementele unei Spovezi bune.
"În timpul unei spovezi, un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:
– Părinte îmi simt sufletul greu de păcate. Cum pot să fiu iarăși liniștit, când știu că am greșit?
– Dragul meu, i-a spus preotul, omul nu trebuie să-și piardă niciodată speranța. Chiar dacă am păcătuit, Dumnezeu ne va ierta greșelile, dar cu câteva condiții: să ne pară rău de ele, să le mărturisim și să ne hotărâm să nu le mai facem. O să-ți dau un exemplu. Afară este iarnă grea, gerul este mare. Mergi și adu-mi un țurțur de gheață.
Când tânărul s-a întors ținând bucata de gheață în mână, părintele a luat-o și a aruncat-o în sobă, unde țurțurele a început imediat să se topească.
– Ai văzut gheața pe care ai luat-o de afară? Era așa de la începutul iernii și tot așa ar fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum ai adus-o la căldură și a început să se topească. Devine din nou apă curată și folositoare. Cât era gheață nu era bună de nimic. La fel este și sufletul, atunci când îngheață de atâtea păcate. Dar dacă te căiești sincer, căldura rugăciunii tale și harul lui Dumnezeu topesc tot ce este rău și-ți aduc viață și liniște în suflet. Să ai și tu răbdare și încredere în bunătatea și mila lui Dumnezeu și să te căiești din suflet, fiindcă așa cum căldura focului topește gheața, la fel o Spovadă bine făcută vindecă sufletul bolnav de păcate".
Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.