Art. VI: … S-a înălţat la Cer…

1. Aceste cuvinte: S-a înălțat la Cer, arată faptul că la patruzeci de zile după înviere, Isus S-a înălțat la ceruri prin propria Sa putere, în prezența unui mare număr de discipoli.
2. Isus Hristos S-a urcat la ceruri în ziua Înălțării.
3. Înainte de Înălțare, Isus Hristos era în Cer ca Dumnezeu, iar nu ca om. După înălțare, este în Cer ca Dumnezeu și ca om.
4. Domnul Nostru S-a înălțat la Cer: 1) pentru a intra în gloria care I se cuvenea; 2) pentru a ne pregăti locul; 3) pentru a mijloci pentru noi pe lângă Tatăl; 4) pentru a ne trimite pe Spiritul Sfânt.
5. Înălțarea Domnului nostru ne este istorisită la începutul Faptelor Apostolilor (Io, 1-11): Întâia mea carte, Teofile, am întocmit-o despre toate câte Isus a întreprins să le facă și să le învețe, până în ziua când a fost înălțat, după ce a dat porunci Apostolilor aleși de El prin Spiritul Sfânt. Tot lor li S-a înfățișat viu după patima Sa cu dovezi multe; li S-a arătat și a vorbit timp de patruzeci de zile despre cele privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Apoi, în timpul unei mese luate cu ei, le-a poruncit să nu plece de la Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui "pe care ați auzit-o – zicea El – din gura Mea: pe când Ioan a botezat cu apă, voi veți fi botezați cu Spiritul Sfânt peste câteva zile. Cei adunați Îl întrebau: Doamne, în timpul de față vei întemeia domnia lui Israel? El le zise: Vouă nu vă este dat să cunoașteți vremurile ce Tatăl le-a hotărât cu propria putere. Dar veți primi tăria Spiritului Sfânt venit asupra voastră și-Mi veți fi martori la Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului. După aceste cuvinte, în văzul lor a fost ridicat, iar un nor Îl luă din ochii lor. Și cum stăteau cu ochii îndreptați la cer, în timp ce El pleca, iată că doi oameni în haine albe le apărură. Aceștia ziseră: Cetățeni galileeni, pentru ce ați rămas căutând spre cer? Acest Isus, care a fost înălțat la cer dintre voi, tot astfel va veni precum L-ați văzut plecând spre cer.
6. Isus Hristos se înalță la cer prin propria Sa virtute și fără a fi ajutat de puteri străine, cum s-a întâmplat cu Ilie, spre exemplu, care a fost transportat pe un car de foc, sau ca Profetul Abacum sau diaconul Filip, care, susținuți în aer de puterea divină, au parcurs distanțe considerabile.
7. Isus Hristos urcă la cer nu doar prin această virtute atotputernică pe care, ca Dumnezeu, o poseda de la Sine, ci și în virtutea calității de om.
8. O asemenea minune depășea puterile obișnuite ale naturii umane; această putere pe care o poseda sufletul Mântuitorului putea să-I transporte corpul unde voia. Trupul, ajuns la starea de glorificare, asculta cu ușurință de ordinele sufletului, când acesta îi imprima mișcarea.
9. Celelalte articole ale Simbolului de credință care se aplică Domnului Nostru Isus Hristos ne arată umilința și înjosirile Sale prea mari. Într-adevăr, nu putem să ne imaginăm ceva mai josnic și mai abject pentru Fiul lui Dumnezeu decât faptul de a fi luat natura noastră cu toate slăbiciunile și de a fi binevoit să sufere și să moară pentru noi. Mai mult, proclamând că El a înviat din morți, că S-a înălțat la cer și că este așezat la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, noi nu putem să spunem nimic mai minunat sau mai admirabil pentru a celebra gloria și măreția Sa.

Explicația Tabloului

10. Acest tablou ne înfățișează Înălțarea lui Isus Hristos de pe Muntele Măslinilor. Acest munte are trei vârfuri și, de pe cea din mijloc, Domnul nostru S-a înălțat la cer, în prezența discipolilor și a sfintelor femei, lăsându-și, se spune, pe piatră urma de la piciorul stâng.
11. În momentul în care Isus Hristos a dispărut, într-un nor luminos, din fața ochilor discipolilor, doi îngeri le-au apărut, spunându-le: "Bărbați Galileeni, pentru ce ați rămas cu privirea ațintită la cer? Acest Isus care a fost înălțat din mijlocul vostru la cer va reveni precum L-ați văzut acum înălțându-se. "

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)