Maslul
89. Ce este maslul?
Maslul este un sacrament, în care bolnavul prin ungerea cu untdelemn sfințit și prin rugăciunea preotului, dobândește harul lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului și deseori chiar sănătatea trupului.
EXPLICAȚIE: 1. Maslul se mai cheamă și Cea din urmă ungere, căci omul primește mai multe sacramente prin ungere, așa se unge la Botez, la Mir, și la Preoție, însă cea din urmă este pe patul morții.
Acest sacrament se dă prin ungerea cu untdelemn sfințit; așa învață Sf. Apostol Iacob (Ep. c. 5. 14-15): «Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii, și să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și-l va ridica pe dânsul Domnului și, de va fi în păcate, i se vor ierta lui».
2. Din cuvintele Sf. Iacob se vede clar că acest sacrament este orânduit pentru binele sufletului și al trupului. Pentru suflet, face ca bolnavului să i se sporească harul sfințitor; îi iartă păcatele lesne-iertătoare, ba chiar și cele de moarte, dacă bolnavul nu le mai poate spovedi, dar se căiește în inimă de dânsele; îi iartă pedepsele vremelnice și îi dă curaj să se lupte cu diavolul, care în acele clipe caută să-l piardă cu orice preț. Iar pentru trup face ca suferințele să i se ușureze, ba chiar capătă sănătatea, dacă îi folosește sufletului și Dumnezeu se înduplecă să-i mai prelungească viața.
3. Când preotul administrează acest sacrament face o cruce cu untdelemn sfințit pe organele simțurilor, zicând: «Prin această sfântă ungere, și prin sfânta mila sa, să-ți ierte Domnul tot ce ai greșit prin văz, auz, miros, vorbă pipăit și umblare.»
I. Sf. Maria de Ognies, suflet ales, asista foarte des pe muribunzi când li se administra Sf. Maslu. Ea văzu de mai multe ori pe Isus venind cu îngerii săi ca să mângâie pe acele sărmane suflete, care se luptau cu ispitele, cu durerile și cu moartea. Îmbolnăvindu-se și ea, ceru numai decât Sf. Maslu, și-l primi cu mare bucurie. Abea primi acest sacrament că văzu că se apropiau de patul ei Sfinții Apostoli, iar Sf. Petru, arătându-i cheile, o asigură că porțile cerului se vor deschide pentru dânsa. Ceilalți Apostoli o mângâiau cu cuvinte dulci. Cât de scumpă este o asemenea moarte!
(Mehl. exp)
II. Părintele Gustav Ech, iezuit, numea Sf. maslu "medicina Bunului Dumnezeu", și povestea foarte des următorul fapt: El avea un prieten intim, D-l Arendt. Acesta, șase luni după ce se converti, se îmbolnăvi grav. Părintele Ech, vizitându-l și văzându-l că era aproape de moarte, îi spuse: «Dragul meu, tu ești foarte bolnav, ai fi mulțumit să primești mângâierile Bunului Dumnezeu, cele din urmă Taine?». La aceste vorbe bolnavul îi strânse mâna, zicându-i: «Sfinția ta ești un adevărat prieten; doresc să primesc sfintele taine. Mă gândeam de câteva zile, dar nu îndrăzneam să vorbesc cel dintâi pentru a nu-mi speria familia». A doua zi bolnavul primi Sf. Taină, și apoi Sf. maslu. Ai crede? Din clipa aceea începu să-i fie mai bine așa încât la unsprezece se sculă și mâncă cu o mare poftă. A doua zi era însănătoșit perfect, putu călători împreună cu Păr. Ech, iar seara jucară împreună o partidă de biliard.
O, câți bolnavi ar dobândi însănătoșirea trupului, dacă n-ar aștepta prea mult ca să primească Sf. Maslu.
(Păr. Ech.)
90. Când trebuie să primim maslul?
Trebuie să primi Maslul când suntem grav bolnavi, dar nu trebuie să așteptăm până când suntem aproape de moarte, și am pierdut cunoștința.
91. Suntem noi datori să îndemnăm pe bolnavi ca să primească Maslul?
Da, suntem datori să îndemnăm pe bolnavi ca să primească Maslul, căci prin aceasta le facem un foarte mare bine sufletesc.
EXPLICAȚIE: 1. Când cineva se îmbolnăvește, trebuie să cheme pe preot pentru a-i da Sf. Sacramente și chiar Sf. maslu, când bolnavul încă vorbește și înțelege bine.
2. De aceea fac rău cei din casă, care cheamă pe preot numai când bolnavul e pe moarte și nu mai înțelege.
3. Cine nu cheamă pe preot la timp, pentru ca bolnavul să nu se sperie, sau din superstiție, că după primirea Sf. maslu bolnavul moare negreșit, și astfel îl lasă mai bine să moară fără acest sf. Sacrament, face un mare păcat.
4. Chiar când ar fi un caz neașteptat și mortal așa că bolnavul a pierdut cunoștința, ba chiar nici nu mai dă semne de viață, tot să se cheme preotul, care și în acest caz poate să-i administreze cel puțin Sf. Maslu.
I. Împăratul Robert și rege al romanilor, căzând bolnav, se spovedi și se împărtăși. Dar, crescându-i boala, diavolul îl ispiti așa de mult și de urât încât puțin lipsea să-l piardă. Pe când se lupta cu disperarea făcu cunoscut aceste ispite unui religios (preot-călugăr) care îl asistă. Sfătuit de acesta, primi Sf. maslu. Îndată se simți mai bine, și cu mai mare curaj se împotrivi acelor îndemnuri drăcești, ba chiar se însănătoși și trăi încă mulți ani.
(Rosa, Cat)
II. Dacă nu Sf. maslu, Purgatorul. Istoria creștină povestește fapta următoare:
Un bun creștin, dar cam superstițios, se îmbolnăvi. Prietenii îl sfătuiră să primească Sf. maslu, «Vă rog răspunse, să nu vă grăbiți, pentru că cel căruia i se dă acest sacrament, moare numaidecât». Dumnezeu însă îl pedepsi pentru această credință falsă, căci, cum sfârși acele vorbe, muri pe loc. Aproape să fie îngropat, deodată se mișcă, deschise ochii și spuse aceste cuvinte, ce au fost auzite de toți câți erau de față: «Din dreapta judecată a lui Dumnezeu, pentru că am disprețuit acest sacrament mântuitor, adică Sf. Maslu, voi suferi o sută de ani chinurile Purgatorului, ce le-aș fi evitat, și m-aș fi însănătoșit, dacă aș fi primit Sf. maslu, care prelungește viața, iar nicidecum nu o scurtează.»
(Gambart)
Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.