Răspunsul omului dat lui Dumnezeu

PARTEA ÎNTÂI: MĂRTURISIREA CREDINȚEI

SECȚIUNEA ÎNTÂI:
„EU CRED” – „NOI CREDEM”

CAPITOLUL AL TREILEA
RĂSPUNSUL OMULUI DAT LUI DUMNEZEU

EU CRED

25. Cum răspunde omul lui Dumnezeu care se revelează?

    Omul, susținut de harul divin, răspunde cu ascultarea credinței, care este încredințare deplină lui Dumnezeu și primire a adevărului său, deoarece este garantat de el, care este însuși adevărul. [142-143]

26. Care sunt în Sfânta Scriptură martorii principali ai ascultării credinței?

    Există mulți martori, îndeosebi doi: Abraham, care, pus la încercare, „a crezut în Dumnezeu” (Rom 4,3) și a ascultat întotdeauna de chemarea sa și pentru aceasta a devenit „părintele tuturor celor care cred” (Rom 4,11.18), și Fecioara Maria, care în timpul întregii sale vieți a realizat în modul cel mai desăvârșit ascultarea credinței: „Fiat mihi secundum verbum tuum – Fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38). [144-149]

27. Ce înseamnă pentru om a crede în Dumnezeu?

    Înseamnă a adera la Dumnezeu, încredințându-i-se lui și dându-și asentimentul la toate adevărurile revelate de el, pentru că Dumnezeu este adevărul. Înseamnă a crede într-un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. [150-152] [176-178]

28. Care sunt caracteristicile credinței?

    Credința, dar gratuit al lui Dumnezeu, accesibilă celor care o cer cu umilință, este virtutea supranaturală necesară pentru a fi mântuiți. Actul de credință este un act uman, adică un act al inteligenței omului care, sub impulsul voinței mișcate de Dumnezeu, dă în mod liber propriul consimțământ la adevărul divin. În afară de aceasta, credința este sigură deoarece este întemeiată pe cuvântul lui Dumnezeu; este activă „prin iubire” (Gal 5,6); este în creștere continuă, grație ascultării cuvântului lui Dumnezeu și rugăciunii. Ea ne face să pregustăm încă de acum bucuria cerească. [153-165] [179-180] [183-184]

29. De ce nu există contradicții între credință și știință?

    Deși credința depășește rațiunea, nu va putea să existe niciodată contradicție între credință și știință pentru că ambele își au originea de la Dumnezeu. Este același Dumnezeu care dăruiește omului atât lumina rațiunii cât și credința. [159]

„Cred pentru a înțelege și înțeleg pentru a crede mai bine” (Sfântul Augustin).

NOI CREDEM

30. De ce este credința un act personal și în același timp eclezial?

    Credința este un act personal deoarece este răspunsul liber al omului dat lui Dumnezeu care se revelează. Dar este în același timp un act eclezial, care se exprimă în mărturisire: „Noi credem”. Într-adevăr, Biserica este cea care crede: în felul acesta ea, cu harul Duhului Sfânt, precedă, dă naștere și hrănește credința fiecărui creștin. Pentru aceasta Biserica este mamă și învățătoare. [166-169] [181]

„Nimeni nu-l poate avea pe Dumnezeu drept tată dacă nu are Biserica drept mamă” (Sfântul Ciprian).

31. De ce sunt importante formulele de credință?

    Formulele de credință sunt importante pentru că permit exprimarea, asimilarea, celebrarea și împărtășirea împreună cu alții a adevărurilor de credință, folosind un limbaj comun. [170-171]

32. În ce mod credința Bisericii este una singură?

    Biserica, deși este formată din persoane diferite datorită limbii, culturii și riturilor, mărturisește cu voce unanimă credința unică primită de la unicul Domn și transmisă de unica tradiție apostolică. Mărturisește un singur Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – și arată o singură cale de mântuire. Prin urmare, noi credem, cu o singură inimă și un singur suflet, ceea ce este conținut în cuvântul lui Dumnezeu, transmis sau scris, și este propus de Biserică drept revelat de Dumnezeu. [172-175] [182]