Păcatele împotriva poruncii a II-a

Folosiți-vă cunoștințele și dovediți-vă intuiția

Imag. III.4. Isus Cristos, bunul păstor, catacombele „Sfânta Priscila” din Roma. Una dintre imaginile cele mai vechi ale lui Isus Mesia, Fiul lui Dumnezeu cel viu.

"Isus le-a spus ucenicilor: «Dar voi cine spuneți că sunt?» Atunci, răspunzând, Petru a zis: «Cristosul lui Dumnezeu!»" (Lc 9,20).

"Numele lui Dumnezeu este mare acolo unde este rostit cu tot respectul datorat măreției sale. Numele lui Dumnezeu este sfânt acolo unde este invocat cu venerație și cu teamă de a nu-l ofensa" (Sf. Augustin).

Tu cum pronunți numele sfinte? Cum explici această atitudine? Cei ce nu respectă numele sfinte sunt mai puternici? Sunt civilizați sau cum?

Păcatele împotriva cinstirii numelui lui Dumnezeu sunt:

1) Folosirea magică a numelui lui Dumnezeu și a altor sfinți cu intenția de a ni se îndeplini diferite dorințe este un păcat grav. De aceea, temelia rugăciunii și a credinței în Dumnezeu și în sfinți este umilința și ascultarea. De exemplu: a rosti o rugăciune cu pretenția să se facă cum vrei tu, sau a "plăti rugăciuni" la șapte biserici pentru că "sigur" se va împlini este o tendință magică și simoniacă, întrucât efectul rugăciunii este pus în relație cu un număr, cu banii, nu cu bunăvoința lui Dumnezeu.

O formă gravă de folosire magică a numelui lui Dumnezeu este invocarea lui în blesteme, cu ură sau cu intenție de răzbunare.

Imag. III.5. Dumnezeu Tatăl și Duhul Sfânt. Frescă de Dizian Gaspare, sec. al XVIII-lea, bazilica „Sfântul Anton” Padova

2) Hula sau blasfemia constă în a gândi, a rosti cuvinte de ură, reproș, dispreț sau cuvinte necuviincioase și neadevărate la adresa lui Dumnezeu, a sfinților și a lucrurilor sfinte. De exemplu: glumele deplasate făcute pe seama lui Dumnezeu, a sfinților, a cuvintelor din sfânta Scriptură și a lucrurilor sfinte. Hule sau blasfemii sunt expresii ca: "Dumnezeu doarme, nu vede!", "Dumnezeu nu-i drept, nu-i pasă de ce se întâmplă în lume!" ș.a.

3) Rostirea în zadar a numelor sfinte este pronunțarea fără rost, mai ales, la mânie și nerăbdare, a numelor sfinte din obișnuință, cu ușurătate. De exemplu: Of, Doamne!

4) Înjurătura este unul dintre păcatele cele mai grave și mai răspândite, este cea mai gravă insultă pe care creatura o aduce Creatorului. Ea nu aduce nici un folos, nici o plăcere, nici o satisfacție. Sfântul Ioan Gură de Aur explica: "După cum o piatră aruncată în sus împotriva stelelor nu provoacă nici un rău stelelor, ci căzând înapoi îl lovește pe cel care a aruncat-o, tot astfel, cel care-l înjură pe Dumnezeu nu-i face lui Dumnezeu nici un rău, ci își provoacă sieși moartea veșnică". Din nefericire, înjurătura este folosită doar de creștini; budiștii nu-l înjură pe Buda, mahomedanii nu-l înjura pe Alah, păgânii nu-și înjură idolii. Acesta este un păcat satanic, deoarece numai diavolul îl insultă pe Dumnezeu.

5) Jurământul fals este atunci când îl luăm pe Dumnezeu ca martor la minciunile noastre. În predica de pe munte, Isus ne spune să nu jurăm strâmb, ci cuvântul nostru să fie "da, da; nu, nu", iar tot ce se spune în plus vine de la Cel Rău (Mt 5,33.37).

Aplicați noile cunoștințe

Imag. III.6. "O inimă veselă înseninează fața, iar când inima este tristă și duhul este fără de curaj" (Prov 15,13).

1. De ce crezi că înjură copiii?

2. Citește acest fapt:

Cu ani în urmă, un italian ce se afla într-o țară musulmană l-a înjurat pe Mahomed. Denunțat de un arab, a fost judecat și condamnat la 30 de zile de închisoare grea. La proces, creștinul superficial s-a apărat cu naivitate: "Cum vine asta? Am înjurat pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe toți sfinții din calendarul creștin și nu am pățit nimic. Acum, pentru o înjurătură la adresa lui Mahomed, am parte de proces, arest, închisoare cu pâine și apă?".

Cum comentezi atitudinea acestui creștin?

3. Ce-ți spun următoarele expresii: "Dumnezeu doarme!", "Lui Dumnezeu nu-i pasă de mine!"

4. De ce păcatele atrag după sine și pedeapsă?

5. Ce trebuie să facă un copil atunci când aude că cineva înjură?