Păcatele împotriva poruncii a VIII-a
Folosiți-vă cunoștințele și dovediți-vă intuiția
Imag. IX.7. Moartea lui Anania și a Safirei (imagine din biserica "S. Maria degli Angeli e dei Martiri" Roma)
În cartea Faptele Apostolilor este un text care s-ar putea numi mustrarea mincinoșilor. Analizează-l.
"Un om cu numele Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut un ogor și cu complicitatea soției lui a reținut din preț și, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor. Atunci, Petru i-a zis: «Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să-l minți pe Duhul Sfânt și să reții din prețul ogorului? Cum ți-a venit în gând fapta aceasta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu». Auzind Anania cuvintele acestea, a căzut și și-a dat duhul…" (Fap 5,1-5).
Cum te-ai fi simțit tu dacă ai fi pățit la fel? De ce oamenii preferă minciuna? Care sunt "rudele" minciunii?
1. Păcate făcute prin cuvinte
Vătămarea directă a adevărului este minciuna. Este cel mai frecvent păcat săvârșit împotriva poruncii a VIII-a. A minți înseamnă a vorbi sau a acționa împotriva adevărului, cu scopul de a-l induce în eroare pe cel care are dreptul să îl cunoască. Cristos condamnă minciuna, denunțând-o ca pe o lucrare a satanei (cf. In 8,44).
Gravitatea minciunii se măsoară după natura adevărului pe care îl deformează, după împrejurări, după intențiile celui ce o comite, după daunele suferite de victimele ei. Minciuna este întotdeauna păcat, poate fi păcat ușor sau lesne-iertător, dar devine păcat de moarte când lezează grav virtutea dreptății și a iubirii.
Judecata temerară și clevetirea sau vorbirea de rău sunt păcatele celor care, fără un motiv serios, îi judecă pe alții, dezvăluie defectele și greșelile altora unor persoane care nu le cunosc. Isus interzice orice judecată împotriva aproapelui și propune să-l ajutăm (cf. Mt 7,1-5).
Imag. IX.8. Masca (imagine de la un concurs foto)
Calomnia este păcatul prin care se răspândesc, despre alții, afirmații false, contrare adevărului. Este evident că un asemenea comportament este departe de respectul demnității și al carității fraterne. Unica modalitate de a ieși din cercul acestui viciu este aceea de a nu acorda nici o încredere bârfelor și afirmațiilor gratuite, mai ales când acestea sunt lipsite de un real fundament. Când suntem victime ale calomniilor, nu trebuie să folosim aceeași armă, ci să căutăm și să demonstrăm cu răbdare și hotărâre adevărul.
Mărturia falsă și jurământul strâmb, fiind cuvinte contrare adevărului și rostite în public, dobândesc gravitate deosebită. În fața unui tribunal unde se cere jurământul, ele devin grave la două niveluri: negarea adevărului și ofensa directă adusă lui Dumnezeu invocat prin jurământ. Devine mult mai grav dacă astfel se contribuie fie la condamnarea unui nevinovat, fie la disculparea unui vinovat, fie la sporirea pedepsei pe care o primește acuzatul.
Lingușirea este păcatul prin care sunt lăudate, încurajate, aprobate faptele rele ale cuiva. În acest caz minciuna se combină cu viclenia, egoismul, fățărnicia și nedreptatea.
Ironia este păcatul prin care sunt caricaturizate cu răutate defectele cuiva. Acela care, prin minciună sau alt păcat împotriva poruncii a VIII-a, a dăunat reputației altuia sau a provocat daune materiale este obligat în conștiință să repare daunele morale și materiale cauzate, chiar dacă acela căruia i-a afectat reputația l-a iertat.
Alte păcate: ipocrizia, lăudăroșenia.
2. Dumnezeu urăște minciuna?
Este surprinzătoare ideea unui Dumnezeu care urăște. Dumnezeu este Domnul iubirii. El urăște ceva: minciuna și formele ei de exprimare pentru că el "vrea binele", iar ura contra minciunii este tocmai efortul de a răspândi adevărul. Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie sinceri. El se întristează din cauza celor perfizi și mincinoși. El vrea ca fiecare să respecte ceea ce spune. Da să fie da, nu să fie nu. Cine promite să nu trădeze un secret, indiferent de câtă presiune sau forță îl apasă, se dovedește a fi un creștin adevărat.
Deoarece păcatele împotriva poruncii a VIII-a pot dăuna foarte grav onoarei și chiar persoanei aproapelui, Cristos ne îndeamnă la un control sever al cuvintelor pe care le rostim: "Vă spun, așadar, în ziua judecății, oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui, pe care l-ar fi spus. Căci după cuvintele tale vei fi îndreptățit și după cuvintele tale vei fi condamnat" (Mt 12,36-37).
Uneori a spune adevărul și, mai ales, a recunoaște un rău făcut atrage pedeapsă și rușine, dar merită a trece de la minciună la adevăr. Cei care spun adevărul, indiferent ce s-ar întâmpla, devin oameni în care poți avea încredere și pot primi diferite misiuni și funcții de răspundere.
a leza = a vătăma, a răni;
vicios = cu defecte, defectuos;
tacit = care nu este exprimat oficial, ci numai subînțeles și admis ca atare;
caricatură = reprezentare deformată, prin exagerarea unor trăsături caracteristice ale unei persoane sau situații.
1. Cum definești minciuna?
2. De ce minciuna poate fi păcat de moarte și păcat lesne-iertător?
3. Întocmește o listă a păcatelor împotriva poruncii a VIII-a, în ordine alfabetică.
4. Studiază povestirea "Răsplata".
"Într-un sat era un om vestit pentru hărnicia sa. Dar avea un fiu tare leneș. Toată ziua ar fi stat degeaba. Într-o zi, se duse la tatăl său și spuse: «Tată, am văzut pe uliță niște băieți încălțați cu ghete noi, foarte frumoase. Aș vrea și eu așa niște ghete. Măi băiete, i-a spus tatăl, dacă ai munci și tu cât de puțin, ți-aș da banii, dar așa, pe degeaba, zi și tu, este drept?» Copilul a insistat, dar tatăl i-a spus: «Uite, măi băiete, văd că nu mai scap de tine! Eu am multă treabă. În pod e o grămadă de grâu ce trebuie vânturat, că altfel se strică. Pune mâna pe lopată, vântură grâul și pe urmă vino să-ți dau bani pentru ghete». Băiatul s-a urcat repede în pod, dar cum nu prea avea chef de treabă, s-a culcat pe un braț de fân, a tras un pui de somn, după care a alergat la tatăl său, strigând: «Gata, tată, am vânturat tot grâul. Acum îmi dai banii? Nu!». «Am spus să vânturi grâul, nu să pierzi vremea». A plecat iar băiatul, dar nu putea înțelege de unde știa tatăl că el nu vânturase grâul. Probabil că l-a surprins dormind și nu l-a trezit, că altfel nu se poate… Așa că, după ce s-a urcat iarăși în pod, s-a pus la pândă, în loc să facă treabă. A stat el cât a stat cu ochii la tatăl său, care muncea de zor, și când socoti că e de ajuns, se duse iarăși la tatăl său și-i zise: «Tată, am terminat treaba, n-a mai rămas bob de grâu neîntors. Acum îmi dai banii?» «Măi băiete, după ce că ești leneș, mai ești și un mare mincinos. Nu ți-e rușine? Să știi că, dacă nici de data asta nu te duci în pod și nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheată». Când a văzut băiatul că altfel nu se mai poate, s-a urcat în pod și a pus mâna pe treabă. Dar, cum a băgat lopata în grămadă, a găsit ascunsă în grâu o pereche de ghete noi-nouțe, exact așa cum își dorea el. De bucurat, s-a bucurat, cum era de așteptat, dar, în același timp, îi crăpa obrazul de rușine pentru minciunile sale de mai înainte".
Această povestire ce reacții practice poate provoca în alegerile tale zilnice?
5. Căută și definește termenii: ipocrizie, lăudăroșenie. Dă exemple.
Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.