Respectul faţă de bunurile noastre şi ale apropiaţilor

Folosiți-vă cunoștințele și dovediți-vă intuiția

Imag. VIII.6. Zaheu și Isus

"Un bărbat numit Zaheu, care era șeful vameșilor și era bogat, căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură. […]. El l-a primit cu bucurie (pe Isus în casa sa). Toți cei care au văzut au murmurau spunând. «A intrat să fie găzduit la un om păcătos». Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului: «Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit»" (Lc 19,8).

Cum l-a privit Isus pe Zaheu? Găsești vreo asemănare între Zaheu și bogații de azi?

1. Respectul față de persoane și față de bunurile lor

Bunurile materiale sunt pentru binele omului, dar folosirea lor nechibzuită poate pune stăpânire asupra lui. Isus prin învățătura și exemplul său marchează care este atitudinea corectă față de bunurile materiale (cf. Mt 6,19-21). Omul care vrea să fie corect cu el și cu ceilalți trebuie să învețe să fie cumpătat și drept.

În acest sens, Biserica se preocupă de aceste realități, având în vedere‚ drepturile fundamentale ale persoanei și mântuirea veșnică.

Creștinul trebuie să știe că valoarea și demnitatea omului nu este dată de bunurile materiale ce le posedă: trebuie să știe că este mai important a fi, decât a avea.

Isus însuși care a fost sărac a muncit alături de părinții săi și a fost atent cu cei săraci și marginalizați, iubindu-i mai mult pe aceștia (cf. Mc 10,23-25).

2. Virtutea cumpătării, dreptății și solidarității

În domeniul binelui social, respectul față de demnitatea umană pretinde practicarea virtuților. Unele virtuți, conform învățăturii lui Isus, pot să favorizeze practicarea carități:

• virtutea cumpătării care este capacitatea de a modera atașamentul față de bunurile acestei lumi;
• virtutea dreptății care este capacitatea de a ocroti drepturile aproapelui și a-i acorda ceea ce i se cuvine;
• virtutea solidarității, care îi cere omului să țină seama de toți ceilalți și să se conformeze regulii de aur a iubirii practicate de Isus, care, "deși era bogat, s-a făcut sărac, pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți" (2Cor 8,9).

Omul trebuie să fie mulțumit cu bunurile materiale pe care le are, să le folosească cu înțelepciune și să se bucure de ele fără să poftească bunurile aproapelui.

3. Faptele de milostenie

Imag. VIII.7. Fapte de milostenie sunt adevăratele mărturii care fac să se aprindă credința unii de la alții.

Biserica îndeamnă la practicarea faptelor de milostenie, bazându-se pe învățătura lui Isus Cristos, care ne-a arătat deseori că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care vin în ajutorul săracilor și-i osândește pe cei cărora nu le pasă de ei (cf. Mt 5,42; 10,8).

Isus le cere ucenicilor săi să dea de pomană nu numai din ceea ce le prisosește (cf. Lc 21,3-4), iar lipsa de dragoste față de săraci este condamnată în parabola lui Lazăr cel sărac (cf. Lc 16,19-31).

Iubirea față de cei săraci și lipsiți de bunuri materiale se concretizează în faptele de milostenie (cf. Mt 25,34-40). Acestea sunt acțiunile caritabile prin care venim în ajutorul aproapelui în nevoile lui trupești și sufletești (cf. Mt 25).